Sfântul Eustatie Plachida a fost unul dintre cei mai buni generali ai împăratului Traian (98-117). Își dovedise abilitățile în luptă din timpul lui Tit, în anul 70, când a înconjurat și dărâmat Ierusalimul. În timp ce se afla la vânătoare, a văzut între coarnele unui cerb pe care îl urmărea chipul Crucii și al Mântuitorului Iisus Hristos Răstignit.

Apoi, Dumnezeu a grăit către el, precum către Saul pe drumul Damascului, iar peste câteva zile generalul Plachida primea Sfântul Botez împreună cu Teopista, soția lui, și cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist. După primirea botezului, Eustatie, dorind să mulțumească lui Dumnezeu, s-a întors în locul din pădure unde a avut loc teofania. Aici, Dumnezeu l-a îndemnat să își arate credința și să nu se teamă de încercările ce vor veni asupra sa, căci El îl va păzi.

Nu după mult timp, necazurile au început să apară: toți slujitorii și toate animalele lui Eustatie au început să se îmbolnăvească și să moară. Luându-și familia, a plecat din oraș și s-a urcat într-o corabie, cu intenția de a ajunge în Egipt. Pe drum, își pierde soția și pe cei doi copii, Dumnezeu ispitindu-i credința și răbdarea prin grele încercări.

Frumoasa sa soție îi este luată cu forța de către corăbier, care dorea ca și slujnică a sa, iar copiii îi sunt furați de către animalele sălbatice în timp ce încerca să îi treacă un râu. Rămas singur, Sfântul Mare Mucenic Eustatie ajunge în satul Vadisie, unde la început a lucrat pentru a-și asigura traiul, iar după ce a câștigat încrederea locuitorilor, a fost pus paznic al pământurilor satului.

Dorind să aline suferința Sfântului Eustatie, Dumnezeu îi călăuzește pe cei doi trimiși ai împăratului Traian chiar în satul Vasidie. Aceștia, găsindu-l acolo, îl înștiințează de dorința împăratului de a-l repune în funcția pe care o avusese înainte.

Ajuns general, Sfântul Eustatie avea printre ofițerii săi doi tineri pe care îi îndrăgea în mod deosebit, aceștia fiind, fără ca el să știe, chiar fiii săi. Fuseseră salvați de animalele sălbatice de păstorii din partea locului.

Dumnezeu o descoperă pe mama lor în timpul unui război, în locul unde ei își amplasaseră cortul. Ea nu fusese păstrată de corăbier, căci acesta murise la scurt timp.

După moartea împăratului Traian, a venit la domnie Adrian (117-138), acest împărat obligând pe Sfântul Mucenic Eustatie să jertfească idolilor. Refuzând să se închine zeilor, Sfântul Eustatie a mărturisit pe Unul Dumnezeu și credința în Mântuitorul Iisus Hristos, fapt pentru care a fost supus torturilor și s-a învrednicit de moarte martirică împreună cu soția și fiii săi.