ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În urmă cu 10 ani, în anul 2013, în data de 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene, a fost marcată pentru prima dată Ziua universală a Iei, după o idee binecuvântată de Părintele Justin Pârvu, după cum a mărturisit autoarea inițiativei.

Ia sau cămașa tradițională purtată de femei este considerată cea mai importantă piesă a costumului popular românesc, după cum afirmă Varvara Buzilă, într-o lucrare despre costumul popular apărută sub egida UNESCO, citată de portalul historia.ro: îIa păstrează vechea tradiție, prin decorare subliniază diferențele de vârstă, ocazii și stare socială și determină compoziția ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămașa, cu care trebuie în mod imperios să se acorde ca epocă, vârstă, ornamentică, cromatică”.

În funcție de croială, în portul feminin se disting trei tipuri de cămăși: cămașa „de-a întregul”, considerată cea mai veche, ia, sau cămașa încrețită la gât, și cămașa cu platcă, influență a costumului orășenesc. La începuturi, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, însă mai târziu au apărut și versiunile confecționate din borangic, mătase și bumbac, împodobite cu broderii sau mărgele la mâneci și la gât. Broderia poate fi inspirată de natură sau poate cuprinde motive geometrice, stilizate, cusute în linii drepte, oblice, sau sub formă de steluțe. Motivele și culorile folosite diferă însă în funcție de zona etnografică și de ocazia cu care se purta acest obiect vestimentar (nuntă, înmormântare sau altă sărbătoare importantă în lumea satului arhaic etc).

Ia a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele — ''La blouse roumaine'' (1940) — fiind expus la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ''România revoluționară'', purtând atât ie, cât și năframă. Ia românească apare și în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață, Nicolae Grigorescu și mulți alții.

Ia românească a fost, deopotrivă, sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri celebri, mai informează Basilica și Agerpres.

Costumul tradițional românesc: templu la purtător

„Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conține o sumă de simboluri, hierofanii, re…velări ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în același timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”, publică Mănăstirea Petru Vodă.

„Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradițional, în care românul a știut să-și etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenței sale. Atunci avea și textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris același lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută și astfel să-și taie un drum înspre Dumnezeu.

Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte:

Iată vin colindători
Printr-înșii și Dumnezeu
Îmbrăcați într-un veșmânt
Lung din cer până-n pământ
Scris e-n spate, scris e-n piept
Scris e-n șale, scris în poale
De-amândouă părțile scris câmpul cu florile
Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure
Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi
Pe umărul de-a dreapta scrise-s soarele și luna
Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea.”

Prof. Ioan Sorin Apan și Graiul ortodox