Diaconul Coresi a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare. Ceea ce este Martin Luther pentru lumea apuseană, Diaconul Coresi este pentru spațiul românesc.


Diaconul Coresi este un personaj destul de puțin cunoscut, de viața lui ne putem apropia mai mult doar din cercetările lui Nicolae Cartojan, care a adunat și studiat cu minuțiozitate documentele epocii, restituindu-ne imaginea cărturarului.

Coresi este originar din satul Cucuteni, județ Dâmbovița și și-a început activitatea tipografică în cancelaria Târgoviște. În 1559-1560 se stabilește definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Muntenia, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui Coresi, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească, importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române, stând la baza formării limbii române literare, căci Octoihul, Tetraevanghelierul, Apostolul, au ajuns în toate colțurile Țării Românești, în ciuda faptului că unele erau protestante, neortodoxe. Serviciul adus de Coresi culturii românești este inestimabil, căci, în vremea slavizării și haosului produs de migratorii care treptat au supus întreaga zonă balcanică, limbile populare riscau să se piardă. Prin stabilirea limbii literare din traducerile sale, Coresi a oferit o referință în formarea limbii române. Tradiția traducerilor religioase coresiene au format limba română pentru a putea deveni mai târziu să devină limbă literară de cronică pentru Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce.

Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavic, care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei, tipărind primele cărți în limba română Tetraevanghelul (1561) - o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, Întrebare creștinească (lucrare cunoscută și sub numele de Catehism, apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), Liturghierul (1570), Psaltirea (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la școală.

Munca de tipar consta din xilogravură, fiecare pagină trebuind să fie sculptată în lemn, Coresi folosind 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul "Prima școală românească" din Brașov.

Diaconul Coresi a făcut un imens serviciu limbii române, iar munca uriașă pe care a depus-o poate fi apreciată just doar prin ochii noștri, care, având o perspectivă mai largă datorită timpului trecut, putem să restituim cărturarului rolul pe care l-a avut pentru cultura românească, așa cum Luther este apreciat just de cultura occidentală.