ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



La 25 februarie / 9 martie 1866 are loc debutul literar al poetului, prozatorului și jurnalistului român Mihai Eminescu (Mihail Eminovici), la 16 ani, în revista Familia, cu poezia „De-aș avea”. Iosif Vulcan, directorul revistei, a schimbat numele autorului poeziei din Mihail Eminovici în Mihai Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat și l-a păstrat pentru totdeauna, informează Bucpress.eu. Pe coperta reviste se afla figura marelui emcena Emanoil Gojdu.

„Familia” a fost o revistă enciclopedică de cultură și literatură, una dintre cele mai valoroase publicații românești din Ardeal, înființată în 1865 la Pesta de publicistul și scriitorul Iosif Vulcan. Din 27 aprilie 1880 până la 31 decembrie 1906, ea a fost tipărită la Oradea, devenind un important mesager al culturii românești, publicând lucrări ale unor mari personalități ale Literaturii Române. Printre colaboratorii revistei „Familia” se numără scriitori precum Vasile Alecsandri, Andrei Bîrseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron și Nicolae Densușianu, George Coșbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu ș.a.

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cel mai de seamă scriitor din Literatura Română. Începând din 2011, ziua de naștere a „poetului național” a fost instituită ca Zi a Culturii Naționale cu nedreptatea că nu îi poartă și numele, cum s-ar fi cuvenit. Să observăm împreună nota din josul paginii revistei „Familia”, oferită ActiveNews de cercetătorul și arhivistul Daniel Siegfriedsohn, urmată de coperta cu Emanoil Gojdu:

De-aș avea și eu o floare

Mândră, dulce, răpitoare,

Ca și florile din mai,

Fiice dulce-a unui plai,

Plai râzând cu iarbă verde,

Ce se leagănă, se pierde,

Undoind încetișor,

Șoptind șoapte de amor;

De-aș avea o floricică

Gingașă și tinerică,

Ca și floarea crinului,

Alb ca neaua sînului,

Amalgam de-o roz-albie

Și de una purpurie,

Cântând vesel și ușor,

Șoptind șoapte de amor;

De-aș avea o porumbiță

Cu chip alb de copiliță,

Copiliță blândișoară

Ca o zi de primăvară,

Câtu-ți ține ziulița

I-aș cânta doina, doinița,

I-aș cânta-o-ncetișor,

Șoptind șoapte de amor.