ascultă articolul

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului este pomenit în calendarul creștin-ortodox la data de 27 aprilie. Acesta a fost fratele lui Iacov, Iosie și Iuda, cei numiți împreună „frații Domnului”, ei fiind de fapt veri ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sfântul Simeon a fost fiul lui Cleopa și al Mariei lui Cleopa, verișoară a Maicii Domnului. După Învierea și Înălțarea Domnului la cer, Sfântul Simeon s-a numărat în ceata sfinților șaptezeci de Apostoli, umblând prin cetăți și prin sate, învățând cuvântul Domnului și făcând minuni.

Sfântul Mucenic Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinții Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov în anul 62.

Sfântul episcop a suferit multe chinuri în timpul vieții sale fiind suspus torturilor în timpul persecuțiilor lui Vespasian (66-79), Titus (79-81), Dominițian (81-96), scăpând însă cu viață.

În anul 70, când au năvălit romanii conduși de Tit în Ierusalim, creștinii împreună cu episcopul Simeon s-au retras dincolo de Iordan, în cetatea Pella. După ce Ierusalimul a fost distrus, creștinii s-au întors. Episcopul Simeon a convertit mulți păgâni la creștinism.

Pentru credința sa a fost răstignit la vârsta de 120 de ani, în anul 107, în timpul domniei lui Traian (98-117).

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii ce se numește Cataron.

Acest fericit Ioan s-a născut în Irinopole care era una din cetățile Decapolei, fiu de părinți creștini și iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor și Grigoria. Făcându-se de nouă ani s-a dus la chinovie, unde s-a călugărit, și fiind osârduitor și smerit și ascultător, a fost iubit de dascălul său. Și a mers împreună cu el la Sinodul al șaptelea ecumenic, ce s-a adunat a doua oară în Niceea, apoi, mai pe urmă și în Constantinopol.

Dascălul său s-a făcut arhimandrit, și egumen al mânăstirii lui Dalmat; iar el s-a făcut schimnic și preot și de acolo a fost trimis de împăratul Nichifor egumen al Mănăstirii Cataron. Aci cu plăcere de Dumnezeu și apostolește a ocârmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani și era iubit de toți oamenii. Și s-au descoperit fericitului încercări a toată lumea iscodite de diavolul urâtor al binelui și adunând și sfătuind pe toți frații, îndemnându-i și la cele de cuviință, a zis către ei: "Privegheați părinților și fraților, să nu fiți furați de diavolul și să nu vă lepădați de închinarea la sfintele icoane; căci pe mine nu mă veți mai vedea între cei vii."

Și în vremea când el vorbea acestea, venind unii îndârjiți trimiși de Leon luptătorul împotriva icoanelor, au împrăștiat toată turma, și cele ce au găsit în mănăstire pe la părinți, ca pe ale lor le-au împărțit. Iar pe păstorul lor cu lanțuri legat, l-au dus la Bizanț, lăsând mănăstirea în pradă. Mergând sfântul la împărat, și numindu-l pe el păgân și osândit și altele multe fără de sfială zicându-i, l-a pornit spre mânie. Pentru care și cumplit a fost bătut peste obraz cu vine de bou. Iar fericitul se bucura pătimind pentru Hristos; și după aceea fiind închis, în metocul său trei luni, a fost surghiunit la o cetate numită Pentadactilon în hotarele Lambei. Acolo legând picioarele lui cu lanțuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasă, lăsându-l acolo optsprezece luni. Iar după aceasta l-au adus gol în cetate, înaintea împăratului spre batjocură. Și după multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii Mari, care multă cruzime a arătat sfântului, strâmtorându-l pe el cu foame în multă vreme, după care apoi l-a înfățișat iarăși la împărat, și împăratul l-a trimis la un lagăr numit Criotavron al Bucelarilor, și acolo l-a închis doi ani întregi. Unde de multă rea pătimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; însă sfântul pe toate suferindu-le, cu mulțumire slăvea pe Dumnezeu.

Iar după ce a fost junghiat Leon Armeanul, și a împărățit în locul său Mihail Travlul, fiind liberați toți cei de prin surghiunuri, s-a dus și sfântul până la Calcedon neavând voie ca să intre în cetate. Iar după aceea împărățind Teofil, a voit cuviosul să se așeze în oarecare mănăstire împreună cu alți părinți; apoi fiind prinși de patriarhul din acea vreme și cumplite necazuri suferea fericitul, a fost surghiunit la insula Afusiei unde împlinind doi ani și jumătate, a văzut oarecare vedenie, și vestind celor împreună cu el mutarea sa, după trei zile, s-a dus la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfinților apostoli Aristarh, Marcu și Zinon.

Acești sfinți erau din cei șaptezeci; și Aristarh este acela de care Pavel pomenește în Epistola către Romani, și care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusă cu scaunele apostolilor celor dintâi. Acesta mai întâi decât toți a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat.

Iar Marcu este acela pe care și Ioan obișnuia a-l numi. De care pomenește Luca în Faptele Apostolilor și care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole.

Iar Zinon este acela, pe care apostolul îl scrie în Epistola către Romani legiuitor, și care a fost făcut întâi episcop de apostolul Petru, în Diospole; el învăța propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat.

Aceștia multe rele pătimiri suferind de la necredincioși pentru zidirea din nou a bisericilor, și pentru surparea idolilor, și înșiși făcându-se lucrători de minuni și de vindecări, s-au mutat la Domnul. (Calendar-Ortodox)

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Puplie, care prin sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Evloghie primitorul de străini, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Lolion cel nou, care fiind târât pe pământ, s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.