ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pe când insula Rodos, din Marea Mediterană, era sub stăpânirea Cavalerilor ioaniți, conducătorii insulei au început unele lucrări de refacere a zidurilor cetății.

Muncitorii, dezgropând ruinele unei biserici străvechi, unde se aflau mai multe icoane, au găsit una care era uimitor de bine păstrată. Credincioșii ortodocși au dus icoana la arhiepiscopul Nil (1355-1369), care păstorea în acea vreme. El a descifrat inscripția de pe icoană, descoperind că ea îl înfățișează pe Sfântul Mucenic Fanurie, despre care nu se știa mai nimic până atunci. Pe icoană era pictat chipul Sfântului, ca un tânăr ostaș, purtând în mâna dreaptă o cruce și o lumânare aprinsă, iar de o parte și de cealaltă erau 12 reprezentări ale chinurilor îndurate de acesta în timpul muceniciei sale. Înțelegând că Dumnezeu le-a descoperit în mod minunat un Sfânt din vechime, creștinii au reconstruit vechea biserică în cinstea Sfântului Fanurie, considerat de atunci ocrotitorul insulei Rodos. Se spune că, în jurul anului 1500, ghidați de o lumină cerească, păstorii au descoperit, pe un munte din apropiere, o peșteră în care era mormântul Sfântului.

Sfântul Fanurie s-a născut în Rodos din părinți păgâni și bogați, fiind cel mai mare dintre cei 13 frați. După moartea părinților săi, Fanurie a părăsit cetatea, fugind în locuri pustii. Acolo a întâlnit un pustnic care l-a adus la cunoașterea Evangheliei și l-a botezat, apoi l-a învățat să trăiască potrivit poruncilor lui Hristos. După o vreme, primind chemare de la Dumnezeu, Sfântul Fanurie a început să propovăduiască pe Hristos în cetățile păgâne din apropiere, apoi, a fost prins de închinătorii la idoli și pus la chinuri. Icoana descoperită în străvechea biserică din Rodos înfățișează în 12 scene mucenicia lui astfel: Sfântul a fost adus înaintea unui dregător păgân, mărturisindu-și cu îndrăzneală credința, apoi a fost bătut cu pietre, a fost întins și bătut cu toiege, sfâșiat cu unghii de fier, întemnițat, adus din nou la judecată, ars cu făclii, tras pe roată, aruncat în groapa cu lei, strivit cu o piatră grea, adus într-un templu păgân unde i s-au pus cărbuni aprinși în palme și, în cele din urmă, omorât în foc.

Viața Sfântului a fost uitată până când s-a descoperit icoana sa în secolul al XIV-lea. La puțin timp după găsirea icoanei sale, Sfântul a început să săvârșească minuni. Astfel, trei diaconi din Creta au plecat în Peloponez unde au fost hirotoniți preoți, întrucât stăpânirea venețiană nu îngăduia venirea unui arhiereu ortodox în Creta. La întoarcere, cei trei preoți au fost luați robi de pirați și vânduți la trei stăpâni musulmani din Rodos. Ajungând robi în Rodos, cei trei preoți au auzit de nou arătatul Sfânt Fanurie și au început să i se roage pentru a fi eliberați. Sfântul s-a arătat în vis de trei ori celor trei stăpâni care-i țineau pe preoți robi și, prin înfricoșări, i-a înduplecat să-i elibereze. Astfel, cei trei preoți au plecat în Creta ducând cu ei o icoană a Sfântului Fanurie și vestind tuturor minunea eliberării lor prin arătarea Mucenicului.

În popor, există obiceiul de a se împărți turte săracilor de ziua Sfântului Fanurie, care făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale.

Numele Sfântului, în limba greacă, înseamnă „cel ce arată” și, de aceea este considerat ajutător în aflarea lucrurilor pierdute și arătătorul căii de urmat în vreme de îndoială.

Biserica îl prăznuiește în fiecare an, în ziua de 27 august, ca pe un Sfânt Mucenic făcător de minuni. (Basilica.ro)

Cuviosul Pimen (†454) era egiptean de neam și a trăit în pus­tia Egiptului în vremea împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450). Împreună cu cei șapte frați ai săi, a luat drumul pustiei, făcându-se monah. Așadar, fericitul Pimen își ducea zilele și anii în pustnicești nevoințe, stăruind neîncetat în rugăciuni, sporind în fapte bune și întărindu-se cu ajutor de la Dumnezeu împotriva diavolului. Într-un timp scurt, supunându-și trupul în slujba duhului, a ajuns la înălțimea nepătimirii, devenind mare între părinții pustiei. Dregătorul din acel loc a vrut atunci să-l vadă pe Pimen, dar el, gândindu-se că așa vor începe ispitele și mândria, i-a trimis răspuns să nu vină, că nu poate să-l vadă. Mirându-se, dregătorul a recurs la un șiretlic, închizându-l pe nepotul lui Pimen, cu gândul că părintele din pustie va veni să mijlocească pentru acesta și astfel îl va putea vedea. Sora Sfântului Pimen a alergat atunci la el și i-a cerut ajutor. Sfântul nu a primit-o și nu a vrut să meargă la dregător, dar la rugămintea ei i-a scris dregătorului: „Cercetează după lege și de este vrednic de moarte, să moară, iar de nu, nepedepsindu-l, să-l eliberezi!” Dregătorul s-a mirat atunci de această socotință și l-a eliberat pe tânăr. Și a avut Cuviosul Pimen mulțime de ucenici, cărora le răspundea în pilde, pentru ca ei să înțeleagă învățăturile Domnului și să nu rătăcească de la dreapta credință. (Ziarul Lumina)