La 27 martie este aniversată Ziua mondială a teatrului. Organizată pentru prima dată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al IX-lea Congres mondial al Institutului Internațional de Teatru, Ziua mondială a teatrului a devenit, din 1962, un eveniment anual.

Anul acesta, cu Teatrele închise, publicăm un interviu realizat de Marius Tucă cu Manuela Hărăbor și un mesaj recent al actriței despre colegii ei actori și vremurile pe care le trăim:

„E trist să constați că atacul breslei actorilor vine din chiar interiorul ei. Sunt voci, unele pline de venin, care urlă că teatrele ar trebui să fie închise pe termen nedefinit pentru că sunt focare de infecție covid. Colegi (puțini, ce-i drept), care, deși nu au trecut pe la teatru în ultimul an, și-au luat salariul, spre deosebire de cei care au repetat în producții noi și au jucat în puținele și foarte scurtele perioade când teatrele au fost deschise, asumându-și toate riscurile. A trăi este o asumare. Din momentul în care te trezești și ieși din casă. Din momentul în care accepți să muncești pentru un venit care îți oferă traiul cel de toate zilele. A munci nu este o obligație, este un drept care nu poate fi îngrădit pentru cei care doresc să muncească. Da, este adevărat că și în teatre au fost oameni care au trecut prin boală, colegi care acum sunt confirmați pozitivi, majoritatea cu forme ușoare, dar nu mai multe, ba chiar foarte puține în comparație cu alte categorii sociale. Dar aceștia nu trăiesc în teatre 24 de ore din 24. Ei circulă, se întâlnesc cu alți oameni, fac cumpărături. Să ajungi să ataci cu atâta vehemență locul de muncă mi se pare un lucru de neacceptat. La teatrele în care lucrez se iau toate măsurile de prevenție, producțiile noi la care se repetă sunt cu distribuții mici, toți colegii mei care lucrează sunt responsabili, astfel că la cele mai mici simptome sau la orice mică bănuială că ar fi intrat în contact cu cineva pozitiv se izolează de bună voie. Ca să nu spun că majoritatea s-au înscris deja pe platforma de vaccinare, mulți dintre ei primind deja prima doză. În plus, managerii acestor două teatre, care sunt cap de listă în ceea ce privesc atacurile, nu obligă pe nimeni să muncească. A face teatru înseamnă pasiune, dragoste, nu obligație. Un actor are nevoie de antrenament, dacă îl ții pe tușă îl omori. Și antrenamentul, dincolo de munca lui cu sine însuși, se face la teatru, în repetiții și în spectacole.”

Citiți și Manuela Hărăbor la Marius Tucă Show: „Nu știu cât de remediu poate să fie vaccinul. Există un lucru fundamental: vaccinul nu este recomandat într-o pandemie. Oamenilor le este atât de frică de moarte, încât nu mai trăiesc. Viața înseamnă să trăiești!”