ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru – au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Iason era din Tars (Cilicia – Asia Mică), ajungând mai târziu episcop aici, iar Sosipatru era din Ahaia (Grecia) și a ajuns episcop în Iconia (Asia Mică).

Au zidit o biserică în insula Corfu în cinstea Sfântului Mucenic Ștefan. Au fost închiși de către guvernatorul insulei, Querculin, împreună cu șapte tâlhari care au trecut la creștinism suferind, în cele din urmă, moarte martirică în cazanul cu smoală.

Fiind supuși supliciilor, Sfinții Iason și Sosoipatru, au suferit pentru Hristos și au oferit un exemplu pentru Cherchira, fiica chinuitorului lor care a trecut la creștinism și apoi a suferit moarte martirică.

Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas – În timpul persecuției împăratului Dioclețian, Martirologiile pomenesc și numele a trei mărturisitori ai lui Hristos dintr-un sat de lângă Durostorum, capitala provinciei Moesia Inferior. Aceștia erau: Maximus (Maxim), Quintilianus (Cvintilian) și Dadas (Dada), originari din satul Ozovia (Ozobia).

Primii doi aveau nume romane, iar ultimul purta un nume dac, semn că ei aparțineau populației din acel sat. Maxim, era citeț sau lector, deci un cleric de grad inferior care citea din Sfânta Scriptură la anumite slujbe. Din sinaxarul zilei de 28 aprilie, ziua pătimirii lor, aflăm că au fost pârâți de cineva că sunt creștini.

Din ordinul guvernatorilor provinciei Moesia Inferior – Tavrinius și Gavinius – au fost arestați, legați în lanțuri și duși în cetatea Durostorum. Cei doi dregători le-au propus să se lepede de credința în Iisus Hristos și să aducă jertfe „mamei zeilor”, făgăduindu-le chiar că îi vor face preoți la un templu păgân închinat acesteia.

Au refuzat toți trei și au rostit chiar cuvinte jignitoare la adresa acelor dregători și a zeilor la care se închinau. De pildă, Maxim spunea, între altele: „Hristos este împăratul cerurilor, Care poartă de grijă de toată făptura și ține în palmă toate câte sunt, iar noi nu ne vom închina niciodată la idoli făcuți de oameni”.

În fața acestui refuz, dregătorii au poruncit să fie aruncați în închisoare. Acolo, „prin îngerească arătare se întărea mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu”. Același sinaxar înfățișează suferințele pe care le-au îndurat pentru statornicia lor în credința creștină: „Deci, Sfinți daco-români și români scoțându-i din temniță, i-au dezbrăcat de hainele lor și legându-i, i-au întins pe pământ și i-au bătut foarte cumplit, după care i-au aruncat din nou în închisoare.

Văzând că nu primesc nici într-un chip să aducă jertfe și să se închine zeilor, au fost duși în satul lor, în Ozovia, unde li sa tăiat capul. Pătimirea lor s-a petrecut într-o zi de 28 aprilie, probabil în anul 304.