Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou (sec. IX) s-a călugărit din tinerețe la Mănăstirea Pelichit de lângă Helespont, Asia Mică.Pentru viața sa curată s-a învrednicit de darul preoției și apoi a fost ales stareț al acelei Mănăstiri.

Era un om chibzuit, înțelept și povățuia pe fiecare cu blândețe. La bunătatea și desăvârșirea lui sufletească Dumnezeu i-a adăugat puterea facerii de minuni. El a trăit în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820) care începuse în acele vremuri o prigoană împotriva sfintelor icoane. Această prigoană a ajuns și în Pelechit. Un grup de ostași au pătruns în Mănăstirea Pelechit și au chinuit pe monahi, chiar până la moarte pe unii dintre ei. Cuviosul Ilarion și alți 42 monahi au fost torturați apoi exilați în Efes.

Cuviosul Ștefan, făcătorul de minuni (sec. IX) a fost stareț la Mănăstirea Triglia, lângă Constantinopol, în vremea împăratului Leon Armeanul (813-820).

Acesta îl forța să renunțe la închinarea sfintelor icoane și să semneze apostazia sa. Cuviosul s-a împotrivit și pe împărat l-a mustrat, numindu-l păgân și străin de adevărata credință. Pentru aceasta a fost supus la chinuri. În anul 1815, fiind exilat, a trecut la cele veșnice.