În ziua de 29 septembrie, Biserica face pomenirea: Sfântului Chiriac Sihastrul; Sfântului Mucenic Trifon din Palestina; Sfintei Mucenițe Gudelia din Persia; Sfintei Mucenițe Petronia; Cuviosului Teofan Milostivul din Gaza.  

Sfântul Chiriac Sihastrul a trăit în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Era fiul preotului Ioan de la Biserica din Corint și nepotul episcopului Petru din același oraș.

La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim și de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, care călugărindu-l l-a trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan. A stat în pustie împreună cu Sfântul Gherasim timp de nouă ani, până când Sfântul Gherasim a trecut la Domnul, iar Chiriac s-a întors în Mănăstirea Sfântului Eftimie, unde stareț era acum Ilie. Aici a stat timp de zece ani, după care, datorită neînțelegerilor dintre călugării Mănăstirii Sfântului Eftimie și cei ai Mănăstirii lui Teodosie, se retrage la Mănăstirea Suchiei, întemeiată de cuviosul Hariton.

Aici petrece 30 de ani, iar la vârsta de 70 de ani, dorind o viață mai aspră s-a retras în pustiul Hutafa. Din acest moment Sfântul Chiriac primește darul facerii de minuni de la Bunul Dumnezeu, însă după ce numărul credincioșilor care veneau la el pentru folos duhovnicesc s-a înmulțit, s-a retras în pustia Susachim.

La vârsta de 107 ani, călugării de la Mănăstirea Hariton au venit la Sfântul Chiriac rugându-l și convingându-l să vină într-o peșteră mai aproape de mănăstire pentru a ști când va muri. A mai trăit încă doi ani, iar la vârsta de 109 ani a trecut la Domnul în peștera de lângă Mănăstirea Hariton. 

Bizanticons: Pasărea din icoanele Sfântului Trifon: ce simbolizează și cum a luat naștere această reprezentare?

În fiecare an, în cea de-a 29-a zi a lunii septembrie, Biserica noastră Ortodoxă îl pomenește și pe Sfântul Mare Mucenic Trifon, unul dintre sfinții cunoscuți în tradiția creștină pentru puterea rugăciunii sale și pentru ajutorul pe care credincioșii îl cer în ocrotirea grădinilor, livezilor, viilor și a roadelor pământului. În această perioadă în care toamna începe să-și așeze culorile peste câmpuri și livezi, iar gospodarii privesc cu recunoștință spre roadele strânse după un an de muncă, numele Sfântului Trifon ne amintește de legătura dintre rugăciune, osteneala omului și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

În unele dintre icoanele sale, însă, privirea ne este atrasă însă de un detaliu mai puțin obișnuit: sfântul este înfățișat ținând pe braț o pasăre care se pare că nu apare întâmplător în reprezentarea Sfântului Trifon, ci trimite la o minune păstrată în tradiția rusească, săvârșită în vreme de mare primejdie, prin care un om și-a aflat izbăvirea. Despre ce pasăre e vorba, ce legătură are ea cu sfântul și cum a ajuns această minune să fie legată de iconografia sa? Aflați în rândurile de mai jos!

Sfântul care a tămăduit fiica împăratului

Înainte de a clarifica motivul din spatele acestei reprezentări neobișnuite, haideți să reținem câteva detalii despre viața Sfântului Trifon. Născut în prima jumătate a secolului al III-lea în satul Lampsacus din provincia Frigia (pe teritoriul Turciei de astăzi), el provenea dintr-o familie creștină modestă și își câștiga existența crescând gâște. Pentru smerenia și credința sa curată, a primit de la Dumnezeu darul de a vindeca suferințele și de a alunga duhurile necurate încă din copilărie.

Faima sa s-a răspândit repede, astfel că la doar 17 ani a fost chemat la Roma pentru a o tămădui pe fiica împăratului Gordian. Demonul care o chinuia pe tânără mărturisise că doar Trifon îl poate alunga. După șapte zile de post și rugăciune, Sfântul a izbăvit-o pe fiica împăratului, fapt ce a condus la numeroase convertiri. Cu toate că a primit daruri bogate de la curtea imperială, la întoarcerea în satul natal le-a împărțit pe toate celor săraci, continuând să-și dedice viața faptelor de milostenie.

Pacea nu a durat însă mult. În timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Deciu, Sfântul Trifon a fost arestat și supus unor chinuri cumplite pentru a se lepăda de credință: a fost tras pe roată, bătut în cuie la picioare, târât de cai, forțat să meargă desculț prin zăpadă și ars pe trup. În ciuda torturilor, credința sa nu a putut fi înfrântă. În cele din urmă, pentru că nu a reușit să-l întoarcă pe calea păgânismului, împăratul a ordonat ca Sfântul Trifon să fie executat cu sabia. Totuși, înainte de a ajunge la locul execuției, Sfântul a trecut la Domnul, în anul 250, lăsând un exemplu de neclintire în credință și iubire față de Hristos.

Pasărea din icoanele Sfântului Trifon

Dacă în multe icoane ale Sfântului Trifon îl vedem înfățișat potrivit chipului unui mucenic, există și reprezentări în care acesta poartă pe braț o pasăre – mai exact, un șoim –, așa cum am amintit în introducere. Acest detaliu este întâlnit mai ales în iconografia rusească și își are originea într-o tradiție legată de un alt Trifon: Trifon Patrikeev, crescătorul de șoimi al țarului Ivan cel Groaznic. Potrivit acestei povestiri, Trifon Patrikeev avea în grijă păsările de vânătoare ale țarului, iar într-o zi a pierdut tocmai șoimul preferat al acestuia. Pentru un om aflat într-o asemenea slujire, pierderea nu era un lucru neînsemnat, iar Trifon Patrikeev a primit poruncă să găsească pasărea în termen de trei zile, fiind amenințat cu moartea dacă nu reușea. Au trecut prima zi și a doua zi, însă șoimul nu putea fi găsit. În cea de-a treia zi, după ce îl căutase pretutindeni și ajunsese epuizat și cuprins de teamă, Trifon Patrikeev s-a rugat Sfântului Trifon, pe care îl avea drept ocrotitor.

Istorisirea spune că, după ce s-a rugat cu lacrimi înaintea icoanei Sfântului Trifon, omul a adormit și a avut un vis în care i s-a arătat un tânăr călare pe un cal alb. Acesta ținea în mână șoimul pierdut și i-a spus să ia pasărea și să o ducă țarului, fără să se mai teamă. Când s-a trezit, Trifon Patrikeev a privit în jur și, spre uimirea sa, a văzut șoimul așezat într-un copac. Pasărea pe care o căutase zile întregi era chiar acolo, înaintea ochilor săi. A luat șoimul și s-a întors la țar, povestindu-i cele întâmplate și mărturisind ajutorul primit prin rugăciunea către Sfântul Trifon. Recunoscător pentru această izbăvire, Trifon Patrikeev ar fi ridicat o capelă în locul în care sfântul i s-ar fi arătat, iar mai târziu, în tradiția rusească, numele Sfântului Trifon avea să rămână legat de această minune și de ocrotirea păsărilor.

Trebuie să menționăm și faptul că, legătura Sfântului Trifon cu păsările nu trebuie privită separat de celelalte forme ale cinstirii sale. În tradiția populară, el este chemat în ajutor pentru ocrotirea grădinilor, a livezilor și a viilor, pentru îndepărtarea insectelor care pot distruge culturile și pentru apărarea roadelor de secetă sau grindină. În unele icoane, sfântul apare cu o ramură înverzită, tocmai pentru a sugera această legătură cu lumea vegetală și cu roadele pământului. În spațiul rusesc, povestea șoimului pierdut a adăugat o nouă dimensiune acestei reprezentări, iar sfântul a început să fie cinstit și ca ocrotitor al păsărilor. Astfel, un episod petrecut într-o tradiție locală a ajuns să fie transpus în limbajul icoanei, amintind că rugăciunea stăruitoare aduce izbăvirea chiar și din situațiile aparent fără ieșire.

Să-i cerem, așadar, și noi Sfântului Mucenic Trifon să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu, pentru casele și familiile noastre, pentru munca mâinilor noastre și pentru toate lucrurile pe care le încredințăm cu nădejde în purtarea de grijă a Celui care ne dăruiește, la vreme potrivită, toate cele de trebuință.

Cu prilejul sărbătorii Sfântului Mucenic Trifon, am pregătit pentru dumneavoastră o selecție specială de cărți de rugăciune, alături de câteva modele ale Candelei Dăruirii, invenția minunată a unui monah român din Munții Șureanu unică în lume, ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Trifon și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click AICI pentru detalii și comenzi