ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Colectivizarea forțată a fost, în România anilor 40-60, sinonimă cu represiunea. Cu crimele, tortura și deportările masive ale celor care încercau să țină piept anihilării satului românesc. Totul a început cu o rezoluție adoptată la plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 la ordinele NKVD.

La Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 se adoptă rezoluția privind „lupta pentru întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare și transformarea socialistă a agriculturii”, care prevedea organizarea gospodăriilor agricole de stat (GAS), a gospodăriilor colective (GAC) și a stațiilor de mașini și tractoare (SMT). Primele unități vor fi formate pe proprietățile expropriate, scrie muzeulrezistentei.ro.

Într-un interviu pentru Jurnalul Național, Mihai Gheorghiu, director adjunct al Muzeului Național Român, spunea, vorbind despre drama colectivizării, că „țărănimea română, atât de greu încercată din punct de vedere istoric, a fost destinată de Stalin, Pauker, Gheorghiu-Dej, Nicolski și alții malaxorului societății comuniste. Țărănimea trebuia să dispară, trebuia să fie aneantizată. Dar procesul acestei dispariții proiectate a fost unul care s-a dovedit imposibil de realizat, imposibil de finalizat conform comandamentelor leniniste și staliniste asumate. Comunismul a învins la sate în măsura în care și-a impus formele de producție și de proprietate, în măsura în care a creat hibrizi umani fără identitate, care au asigurat industrializarea masivă a unei Românii agrare, dar atât. Satul, țărănimea, a rezistat asaltului comunismului într-un chip plin de tenacitate. Desigur, nimic nu a mai fost ca înainte, satul românesc s-a transformat iremediabil, dar și comunismul a trebuit să accepte o limită peste care nu a putut trece.(...) Istoria noastră recentă trebuie privită cu curaj și cu luciditate, numai astfel vom mai avea poate șansa unei victorii împotriva a tot ceea ce ne trage în jos, în apele tulburi ale unei neputințe generale, ale unei falsificări a tuturor normelor și valorilor.”