ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei este pomenit în calendarul creștin-ortodox la data de 30 septembrie.

Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, primul episcop al Armeniei și încreștinătorul poporului armean, a fost cel de-al 36-lea episcop care a semnat pe lista celor 318 Părinți prezenți la Sinodul I Ecumenic (325)

Acesta s-a născut în Armenia, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. În urma unui conflict al familiei sale cu casa regală a Armeniei, a fost trimis în Cezareea Capadociei. Acolo, Sfântul Grigorie s-a convertit la creștinism și dorind să propovăduiască Evanghelia și în țara sa, s-a hotărât să se întoarcă în Armenia, în timpul regelui Tiridat al III-lea (261-317). Regele era un înfocat adept al religiei păgâne. 

În Armenia, Sfântul Grigorie l-a mărturisit neîncetat pe Hristos, ceea ce a atras mânia regelui Tiridat al III-lea, care jertfea idolului Artemidei.

Pentru credința sa a fost chinuit foarte rău ani de zile, dar în urma unor vindecări miraculoase, a reușit să-l convingă pe rege de adevărul propovăduirii sale.
 
Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop în Cezareea Capadociei de către arhiepiscopul acestei cetăți, Leonțiu, iar Petru de Sevastia, frate al Sfântului Vasile cel Mare, l-a instalat ca episcop al Armeniei.

Ca episcop, Sfântul Grigorie l-a botezat pe regele Tiridat, întreaga țară urmând apoi exemplul regelui, producându-se o convertire în masă.

Sfântul Grigorie înainte de întoarcerea sa în Armenia fusese căsătorit și avea doi fii, Vhartanes și Aristages, și aceștia au fost împreună cu tatăl lor în lucrarea de creștinare a poporului armean.

Sfântul Grigorie Luminătorul Armeniei a propovăduit creștinismul și la perși, asirieni, mideni.

După organizarea vieții bisericești în Armenia, Sfântul Grigorie s-a dus în pustie, unde și-a sfârșit zilele sale. A trecut la Domnul la adânci bătrâneți, după 31 de ani de păstorire. O părticică din moaștele sale se află la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi din București.
 
Astăzi, Biserica Ortodoxă le pomenește și pe Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani. Ele au trăit pe vremea împăratului Dioclețian și a lui Tiridate al III-lea al armenilor. Erau fecioare foarte frumoase la chip și îmbrățișaseră de tinere viața monahală. Fiindcă nu au voit să-l însoțească pe Dioclețian, cele două fecioare au fugit în Armenia, dar acolo au fost aflate de Tiridate. Acesta, prinzân­du-le, o silea pe Ripsimia să cadă în păcatul desfrânării, dar, fiind ea întărită de harul lui Hristos, n-a biruit-o pe ea împăratul. Pentru aceasta a fost cumplit chinuită și așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Odată cu ea au fost uciși 70 de bărbați creștini și 32 de femei. Iar Sfânta Muceniță Gaiani a fost străpunsă prin gât cu o suliță și, fiind despuiată de piele până la sâni, a fost zdrobită cu pietre, iar mai apoi i s-a tăiat capul. (Ziarul Lumina)

AUDIO/VIDEO:

30 SEPTEMBRIE
Silviu-Andrei Vlădăreanu: Pomenirea Sfântului Grigorie Luminătorul, episcopul Armeniei

Armenia a fost prima țară care a adoptat creștinismul ca religie de stat. Se întâmpla în anul 301. Și totul se datorează Sfântului Grigorie supranumit Luminătorul pentru că el le-a adus armenilor, pe atunci păgâni, lumina cunoștinței lui Hristos.

Sfântul Grigorie care se trăgea din neamul parților, din Persia, rămas orfan de tată, a ajuns în Cezareea Capadociei unde s-a botezat și a primit o educație creștină. Apoi s-a pus de bună voie în slujba împăratului Armeniei pentru a plăti păcatul tatălui său care cândva îl omorâse pe tatăl acelui împărat.

Și pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, iar împăratul a aflat și că era fiul celui ce îi ucisese tatăl, Sfântul Grigorie a fost aruncat într-un puț foarte adânc cu șerpi veninoși și viermi unde a zăcut vreme de 14 ani și a supraviețuit numai cu o bucățică de pâine pe care o văduvă i-o arunca din când în când în groapă. Dar Dumnezeu nu a îngăduit încercarea aceasta la nesfârșit.

Împăratul Armeniei, vrând să siluiască o tânără ce își închinase viața lui Hristos și nereușind a ucis-o dimpreună cu celelalte fecioare ce erau cu ea. Și după aceasta s-a demonizat. Și el și dregătorii lui care se învoiseră cu uciderea. Ba împăratul s-a schimonosit chiar și la față, luând înfricoșător chip de porc sălbatic.

După o vreme însă, sora împăratului a primi înștiințare în vis că „de va fi scos Grigorie din groapă, împăratul se va tămădui”. Și așa s-a făcut.

Sfântul a vindecat pe împărat și dregătorii lui și a întors Armenia întreagă la credința în Hristos.

Și a fost hirotonit episcop, fără să alerge după asta, și a zidit biserici și a pus preoți și, după ce a rânduit toate, s-a retras în pustie, fugind de cinstea oamenilor și de confort și acolo s-a nevoit până la sfârșitul vieții.

SF. GRIGORIE LUMINĂTORUL ȘI... O PENSIONARE ALTFEL
„SINAXAR” – o rubrică de Silviu Andrei VLĂDĂREANU,
în „LUMINA CREDINȚEI” – o emisiune Radio România Actualități