ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


De Ziua Limbii Române, le dăm Cuvântul inegalabililor Eminescu și Nichita Stănescu:
 

Nichita: Limba română este patria mea! Limba română este maica mea!

„A vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română.
 
Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte îmi dau seama că ea are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă (...)
 
Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera altfel decât iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, o dată este patrie de pământ și de piatră și încă o dată este numele patriei de pământ și de piatră.
Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.”

Eminescu: Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră

„Limba și legile ei dezvoltă cugetarea. (Manuscrise)

Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are în fine cheia la limba latină, la civilizația antică.

Dar pe cât timp studiul principal al unei școale rurale sau primare e limba românească, ea este totodată organul prin care neamul își cunoaște ființa sa proprie, organul prin care acest neam moștenește avutul intelectual și istoric al strămoșilor lui. Copilul nu învață numai a vorbi corect, el înva- ță a gândi și a simți românește.

Limba strămoșească e o muzică.

Limba este organul prin care neamul își cunoaște ființa sa proprie, organul prin care acest neam moștenește avutul intelectual și istoric al strămoșilor lui.

Grecia veche n-ar fi ajuns nicicând la dezvoltarea ei cea mare, dacă limba ei nu s-ar fi dezvoltat cu toate nuanțele dictate de natură și împrejurări și dacă această dezvoltare a limbii nu era paralelă cu dezvoltarea chiar a spiritului latin.

Limba românească este din acele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetele sunt medii și curate.

Naționalitatea trebuie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura.

Limba și naționalitatea românească vor pieri odată cu românul material, cu stingerea prin moarte și fără urmași a noastră, nu prin dezna- ționalizare și renegrațiune.

Fiecare literatură națională formează focarul spiritual național, unde concurg toate razele din toate direcțiunile vieții spirituale, ea arată nivelul vieții publice spirituale,

Dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el sar zice oarecum prin ea: „așa voiesc să fiu și nu altfel”, oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ? Prin urmare, simplul fapt că noi, românii, câți ne aflăm pe pământ, vorbim o singură limbă, „una singură”, ca nealte popoare, și aceasta în oceane de popoare streine ce ne încungiură, e dovadă destulă și că așa voim să fim noi nu altfel.

Limba române este „ca un fagure de miere.’’ (Epigonii)

Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată, căreia multe popoare i-au plătit bani în metal, aur, pe cînd ea pare a nu fi dat nimănui nimic. A o dezbrăca de averile pe care ea… le-a adunat, în mai bine de o mie de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerșetoare. (Timpul, 1879)

Măsurariul civilizațiunii unui popor astăzi este o limbă sonoră și aptă a esprima prin sunete noțiuni, prin accent logic cugete, prin accent etic sentimente. (Echilibrul, 1870)

Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanc­tuar reconstituim, pas cu pas, ce-a fost înainte – nu după fantezia sau imagina­ția noastră momentană, ci după ideea în genere, și după amănunte – care a pre­dominat la zidirea sanctuarului – astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească.”

Mai multe citate la Buletin de Carei

VIDEO: Nichita Stănescu despre Eminescu:

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews