La 31 decembrie 1889 trecea la cele veșnice scriitorul Ion Creangă. Este considerat a fi unul din clasicii literaturii române, mai ales datorită operei sale autobiografice ”Amintiri din copilărie”. 

Într-o iarnă friguroasă, la sfârșitul lui decembrie, s-a stins din viață Ion Creangă. Marele povestitor clasic al literaturii române a murit în noaptea de ajun a anului 1889, lăsând în urmă povești memorabile.

Laboratorul ImunoMedica

 
Inegalabilul povestitor, ale cărui amintiri din copilărie au încântat zeci de generații, a murit în același an cu Mihai Eminescu, de care îl lega una dintre cele mai frumoase prietenii din istoria literaturii române.
 
Un artist al condeiului, Ion Creangă s-a născut la Humulești, într-o familie numeroasă. Copilăria sa este cunoscută publicului prin prisma operei autobiografice „Amintiri din copilărie”. După ce urmează, pe rând, cursurile școlilor din Humulești, Broșteni și Târgu-Neamț (1846–1853), apoi pe ale Școlii Catihetice din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iași).
 
S-a despărțit cu greu de viața de la țară, după cum singur mărturisește în creația sa: „Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire”.
 
Anul 1874 a fost important pentru Ion Creangă, deoarece l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, care l-a introdus în cenaclul „Junimii”. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. A debutat în publicația „Convorbiri literare” cu povestea „Soacra cu trei nurori”.
 
Dintre creațiile sale nemuritoare amintim „Capra cu trei iezi”, „Dănilă Prepeleac”, „Fata babei și fata moșneagului”, „Povestea lui Harap-Alb”, „Punguța cu doi bani”, „Păcală”, „Prostia omenească”, „Ursul păcălit de vulpe”. Ion Creangă zugrăvește în poveștile sale o umanitate echilibrată, familiară omului simplu, personajele negative fiind întotdeauna învinse.

Ion Creangă rămâne una dintre cele mai pitorești figuri ale literaturii române, a lăsat o operă redusă cantitativ dar cu o substanță extraordinar de bogată. A intrat destul de repede în conștiința criticii, George Călinescu prin excelenta sa monografie ”Viața lui Creangă”, 1938, îi definește pentru prima dată imaginea, ca fiind un erudit, un artist în esență, creator de excepție, comparabil cu Eminescu sau Caragiale.