Sfântul Cuvios Ioanichie păștea vitele satului său din Bitinia. Era foarte credincios, fiind povățuit de Duhul Sfânt. Când își făcea rugăciunea, își însemna turma sa cu semnul crucii și rămânea nemișcată și nerisipită de fiare și de tâlhari. La vârsta de 43 de ani, fiind voinic, a fost luat în armată.
 
Însă a devenit un înverșunat luptător împotriva cinstirii icoanelor. În urma întâlnirii cu un călugăr care l-a convins că sfintele icoane trebuie cinstite, pocăindu-se, după 24 de ani de slujbă ostășească, a renunțat la mărire și s-a retras pe muntele Olimp.

Laboratorul ImunoMedica

 
Timp de 12 ani a trăit în post și rugăciune. Abia apoi a intrat în monahism în Mănăstirea Eristi. Și învățând pe de rost toată Psaltirea, a primit de la Hristos darul de a merge pe apă, de a se înălța de la pământ în timpul rugăciunii, darul de a fi de față fără a fi văzut și darul tămăduirii.
 
S-a retras apoi într-o chilie lângă mănăstirea sa, pe muntele Antida și a avut fericirea, înainte de sfârșitul său petrecut la vârsta de 94 de ani, de a fi părtaș la biruința cinstirii sfintelor icoane din anul 843.