Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, și Dreapta Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 5 septembrie.  

 Sfântul Proroc Zaharia era din Ierusalim, fiu al lui Iuda preotul, numit și Varahia. A propovăduit cu îndrăzneală și fără de sfială pe cea de Dumnezeu Născătoare Maică și Fecioară.


Proorocul Zaharia ducea o viață dreaptă, desăvârșită de fapte bune, împreună cu soția sa, una din fiicele lui Aaron, Elisabeta, care era stearpă, la vremea când îngerul Domnului i-a înștiințat, la bătrânețe, că vor avea un copil care se va numi Ioan, proorocie care s-a împlinit.
Sfântul Prooroc Zaharia era preot din Legea Veche, la Templul din Ierusalim, în vremea domniei lui Irod, între anul 1 și 14, pe vremea nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

După nașterea lui Ioan, în a șasea lună s-a auzit că Irod va ucide toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, pentru a ucide pe Domnul Hristos.

Elisabeta s-a temut și ea pentru viața lui Ioan, astfel că s-a ascuns împreună cu acesta într-o peșteră de cealaltă parte a Iordanului. În muntele cel ce se desfăcuse după dumnezeiasca poruncă și li se făcuse peșteră curgea și un izvor de apă iar un finic (curmal) a crescut deasupra peșterii, plin de roade. Când era vreme de mâncare, se pleca pomul acela jos, dându-și spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

Deoarece nu a reuși să-l prindă pe micuțul Ioan, Irod a poruncit să fie înjunghiat tatăl său. Bătrânul Zaharia a fost ucis „între Templu și altar”, stropind, cu sângele său, altarul Domnului.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înaintemergătorului Domnului, și-a dat sfârșitul în această peșteră. 

Copilul Ioan a rămas în pustie până la vremea arătării sale, când a ieșit să propovăduiască și să anunțe venirea Mântuitorului, botezând în numele Lui.