ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 6 iulie sunt pomeniți în calendarul ortodox următorii sfinți: Cuviosul Sisoe cel Mare din Egipt; Sfinții Mucenici Lucia Fecioara și Rix; Sfinții Mucenici Arhip și Filimon; Cuviosul Mucenic Chiril de la Hilandar; Cuvioasa Iuliana.
 
Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a trăit în secolele IV-V și s-a retras din tinerețe în pustiul Egiptului, fiind considerat unul dintre  Părinții pustiei.

Prin smerenie, rugăciune și post viața lui s-a asemănat cu viața îngerilor. Pentru smerenie, a luat atâta dar, de la Dumnezeu, încât s-a învrednicit de mari minuni, înviind chiar și morți, așa cum este arătat în Patericul egiptean.

Pe acest părinte l-au întrebat frații: "De va cădea vreun frate, în vreo greșeală îi este destul un an de pocăință?" La care starețul a răspuns: "Aspru este cuvântul acesta". Au întrebat frații: "Atunci șase luni, se cade să se pocăiască, cel ce a greșit?" Starețul a răspuns: "Este mult". Și iarăși, au zis frații: "Dar patruzeci de zile, îi este de ajuns pentru pocăință?" Răspuns-a starețul: "Este mult". După aceasta, a zis: "Cred în milostivirea Iubitorului de oameni că, de se va pocăii omul din tot sufletul trei zile sunt de ajuns, pentru a primi Dumnezeu pocăința lui" (Patericul egiptean).

Cuviosul Sisoe a petrecut în pustie șaizeci de ani, și, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat fața lui ca lumina și a grăit către dânșii: "Iată, ava Antonie a venit". Și, trecând puțin, iarăși, a zis: "Iată, ceata Proorocilor a venit". Și, iarăși, s-a luminat, mai mult, și a zis: "Iată, ceata Apostolilor a venit".

L-au rugat pe el frații, zicând: "Spune-ne, Părinte, cu cine vorbești?" Și le-a zis: "Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, și mă rog lor, să mă lase pe mine, puțin ca să mă pocăiesc". Și i-au zis lui frații: "Nu-ți este ție de trebuință pocăința".

La aceasta Cuviosul Sisoe a răspuns: "Cu adevărat, nu mă știu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinței". Și toți frații îl știau pe el, că este desăvârșit.

Și, iarăși, mai mult, s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele și s-au temut toți. Și a grăit către dânșii starețul: "Iată, vine Domnul, vedeți toți, că zice: Aduceți-Mi vasul cel ales din pustie". Și, zicând acestea, Cuviosul, îndată, și-a dat duhul său la Domnul. Și s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasma (Patericul Egiptean).
 
Silviu Andrei Vlădăreanu: Pomenirea Cuviosului Sisoe cel Mare
Sf. Sisoe cel Mare a îmbrățișat viața monahală de tânăr. Mai întâi s-a nevoit în pustia Schetis unde a ajuns la mare măsură duhovnicească, fiind considerat de ceilalți drept călugărul model.
 
După mutarea la cele veșnice a Sfântului Antonie cel Mare, Sf. Sisoe s-a dus în muntele unde se nevoise acesta și a petrecut acolo vreme de 72 de ani. Era cu desăvârșire smerit și postea cu bucurie și naturalețe zile de-a rândul. Se povestește că uneori ucenicul său îi atrăgea atenția că este mult timp de când nu a mai mâncat, iar sfântul se minuna cu simplitate: „Oare nu am mâncat, copilul meu ?”, iar când acesta îi spunea că nu, sfântul îi răspundea: "Păi, dacă nu am mâncat, atunci adu să mâncăm!".
 
Se mai povestește că odată un om a venit să îl viziteze pe Sfântul Sisoe împreună cu fiul său, dar pe drum s-a întâmplat că fiul a murit. Și fără să își piardă nădejdea, tatăl l-a cărat pe fiul lui până la sfântul și apoi a căzut la picioarele lui dimpreună cu trupul fiului ca și cum amândoi ar fi pus metanie ca să primească binecuvântare. Apoi tatăl s-a ridicat și s-a dus, lăsându-și fiul la picioarele bătrânului. Iar sfântul, neștiind că acela este mort, i-a zis: „Ridică-te și mergi!”. Și îndată copilul s-a ridicat viu și a ieșit. Iar când tatăl i-a spus sfântului ce s-a întâmplat, acesta le-a poruncit să nu spună nimănui nimic cât va trăi el.
 
Se mai povestește că Sfântul Sisoe avea un ucenic căruia, din meșteșugirile diavolului, i-a venit odată poftă să se facă preot. Și îl ruga pe sfântul că să îl trimită în cetate la episcop să fie sfințit preot. Și, deși bătrânul îl învăța să nu caute rânduială mai presus de vrednicia lui, acesta a fugit în Alexandria ca să obțină hirotonia cu ajutorul rudelor. Și cum călătorea el, însuși diavolul i-a ieși în întâmpinare aievea în chip de om înalt, negru și murdar, cu unghii de fier și asemănare de fiară. Și îndată acel diavol l-a luat în brațe pe ucenicul cel neascultător care se visa preot și a început să îl sărute, zicându-i că mult îl iubește pentru că îi face voile lui și pentru că îl odihnește în inima sa prin gândurile pe care le are.
 
Apoi diavolul i-a mai spus că l-ar fi făcut și preot și episcop chiar, dar rugăciunile Sfântului Sisoe îl alungă pe el. Și atunci ucenicul, cuprins de frică, a fugit înapoi la Sfântul Sisoe, căindu-se de neascultarea lui. Astăzi preoția se obține cu cerere scrisă tocmai din partea candidatului. Tot candidatul trebuie să își argumenteze cererea de hirotonie și să se laude cât mai convingător într-un CV...
 
„SINAXAR”- o rubrică de Silviu Andrei VLĂDĂREANU, în „LUMINA CREDINȚEI”- o emisiune Radio România Actualități din 6 iulie 2025