Sfântul Toma a fost unul din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos. Acesta s-a născut în Pansada, un oraș galileean și a fost pescar. Auzind vestea cea bună a lui Iisus Hristos, el a lăsat totul în urma sa și l-a urmat pe Mântuitorul.

S-a dovedit plin de râvnă pentru Hristos, fiind gata să moară împreună cu învățătorul său, după cuvintele sale înaintea învierii lui Lazăr din Betania: „Să mergem și noi și să murim cu El!” (Ioan 11;16). 

Este cel care nu a fost de față la venirea lui Iisus în mijlocul ucenicilor în duminica Învierii. Auzindu-i pe ceilalți apostoli vorbind despre Învierea Domnului, a spus că nu va crede dacă nu va vedea în mâinile Lui, semnele cuielor, și dacă nu va pune mâna în coasta străpunsă.

După opt zile, fiind ucenicii adunați și Toma fiind împreună cu dânșii, s-a arătat Domnul, și i-a zis: "Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios." (Ioan 20; 27). Toma, văzând și pipăind coasta cea de viață dătătoare a lui Hristos, a zis: "Domnul meu și Dumnezeul meu" (Ioan 20; 28).

În acest chip s-a propovăduit Învierea Domnului cu mai multă tărie, căci Mântuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu același trup cu care a pătimit pentru mântuirea noastră, a înviat cu adevărat și S-a arătat ucenicilor. 

După Cincizecime Apostolul Toma a propovăduit Evanghelia în părțile Indiei, punând bazele Bisericii de acolo. În conformitate cu Tradiția Bisericii, Sfântul Apostol Toma a înființat Bisericile Creștine din Palestina, Mesopotamia, Parția, Etiopia și India.

Propovăduirea Evangheliei i-a adus moarte de mucenic. Pentru că i-a convertit pe fiul și pe soția guvernatorului orașului indian Meliapur (Melipur), Sfântul Apostol a fost întemnițat, torturat, și în final, fiind străpuns cu cinci sulițe, el s-a dus la Domnul. O parte din moaștele Sfântului Apostol Toma sunt în India, în Ungaria și la Muntele Athos.