ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nicolae Mănescu s-a născut la 30 noiembrie 1884, în localitatea musceleană Berevoești, în familia lui Nicolae și Ana Mănescu. A fost licențiat în Drept și Teologie. A fost căsătorit cu Lucreția Diaconescu, cu care a avut două fete. A fost hirotonit la 10 decembrie 1910, pe seama parohiei Contești, de unde s-a transferat în 1912 la Apa Sărată, com. Câmpulung, jud. Muscel. În anul 1944 soția i-a decedat1.

În timpul primului război mondial, părintele Mănescu a participat ca preot militar la Ambulanța Diviziei I, unde s-a distins, fiind apreciat de doctori: "În tot timpul, în mijlocul trupei și răniților spre a le ridica moralul. A ajutat pe medici. E la înălțimea unui bun și vrednic preot militar". A fost demobilizat la 20 aprilie 19182.

În anul 1933, părintele Nicolae Mănescu figurează ca paroh la Apa Sărată, com. Câmpulung, cu satele Apa Sărată și Mărcuș, cu 286 familii și 1062 suflete. A fost membru ales în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, pentru perioada 1932-1944, respectiv în Comisia de organizare și validare3.

Țărănist militant

În perioada interbelică, părintele Mănescu s-a implicat pe plan politic, activând din 1926 în rândurile Partidului Național Țărănesc. În urma activității sale intense, părintele va fi ales președinte al delegației Consiliului Județean PNȚ-Muscel, pentru ca, în vremea guvernării țărăniste, la 20 septembrie 1932, să fie numit prefect de Muscel, până în 1934. De altfel, era în foarte bune relații cu omul politic Ion Mihalache4.

Manifestările politice părintele Nicolae Mănescu avea să și le argumenteze, după cum putem constata în ședințele Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor5. În acest sens, avea o intervenție în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în ședința din 7 mai 1934, privitoare la implicarea preoților în politică, mai ales că era pe ordinea de zi și fusese pusă în dezbatere de patriarhul Miron Cristea: „s…t Trebuie făcută o deosebire. Sunt preoți care fac cinste Bisericii prin felul cum fac politică, precum sunt și din cei care o degradează. (Fiind întrerupt, vorbitorul promite că va trimite celor doritori de documentare o broșură, în care se cuprind realizările unui preot-prefect în timp de 16 luni). În continuare, pr. Mănescu spune că Mântuitorul Hristos a mers peste tot, ca să îndrepte și să îndrume. A face politică, înseamnă a guverna bine, a gospodări cinstit, a schimba idei. Preoții au studii temeinice, făcute în Seminar și la Facultate, ba chiar și în străinătate. De ce să nu li se lase dreptul de a-și spune și ei cuvântul? Vom suferi oare să vedem turma cum piere de tot felul de boli, de râie, de mâncarea porumbului stricat, de foame și de neîngrijire? Însă nu importă ce partid politic, rolul preotului este să facă bine pentru satul și turma sa, să facă biserică, școală, dispensar etc. Cine are trupul sănătos și sătul nu va mai porni la rău, ci va face numai bine”6.

În aceeași ședință a Adunării eparhiale, părintele Mănescu propunea ca la parohiile la care slujesc clerici de peste 70 ani, să se numească preoți ajutători, din oficiu, care apoi să fie avansați ca parohi, după decesul sau pensionarea celor în vârstă. Aceasta urma să fie studiată de Consiliul eparhial și cu aprobarea patriarhului se vor face cele de cuviință.

De asemenea, părintele Mănescu propunea ca preoților care predau ore de religie la mai multe școli din localități situate departe unele de altele și care participă la cercurile pastorale în mod regulat, să li se acorde ajutoare bănești, pentru a suporta cheltuielile7.

Membru al rezistenței anticomuniste

După instalarea deplină a regimului comunist, părintele Mănescu avea să se implice în mișcarea de rezistență anticomunistă din Muscel inițiată și dezvoltată de colonelul Gheorghe Arsenescu. Cunoscut ca vechi adept al Partidului Țărănesc și, se pare datorită unei legături de rudenie cu inițiatorii rezistenței muscelene, părintele Mănescu era contactat de colonelul Gheorghe Arsenescu în anul 1949, atunci când se formau grupurile de rezistență8.

Tot părintele Nicolae Mănescu era contactat, în aprilie 1952, de preotul Nicolae Andreescu, pentru a primi un bilet de la Toma Arnăuțoiu, în care îi descria modul de viață ale celor din munți și îi cerea ca prin posibilitățile sale "să găsească vreo ieșire a noastră din situația în care ne găseam", mărturisea Arnăuțoiu într-un interogatoriu din 11 noiembrie 1958. "I-am cerut de Paști, spune Arnăuțoiu, să ia legătura cu vreo legație străină să ne scoată afară din RPR". Însă, demersul lui Toma Arnăuțoiu a rămas, se pare, fără rezultat9.

Încă din ianuarie 1954, părintele Mănescu, deși avea 70 ani și era bolnav de tuberculoză - neputându-se deplasa decât la biserică de sărbători undea slujea -, avea să fie urmărit cu instrumentele specifice poliției politice: încadrarea în agentura informativă, pentru a i "se stabili cine-l vizitează, deplasările lor, pe cine ține adăpostit sub diferite pretexte (servitori), manifestările și orice interesează Securitatea Statului". Era bănuit că, prin Lucreția Arnăuțoiu, ar fi în legătură cu frații Arnăuțoiu aflați în munți10.

Acuzat de terorism la 74 de ani

Pentru legăturile sale cu rezistența din Muscel, la 27 iunie 1958, părintele Mănescu avea să fie arestat, fiind învinuit de "săvârșirea infracțiunii de favorizare la acte de teroare", prevăzută și pedepsită de art. 6, al. 1 din Decretul Lege nr. 199/195011. La percheziția domiciliară efectuată la arestare i s-au găsit mai multe cărți "reacționare", privitoare la socialism, naționalism și religioase. I s-au mai găsit documente care reflectă activitatea acestui preot pe plan politic, care ulterior au fost distruse12.

La un an de la arestare, adică la 4 iunie 1959, organele de anchetă concluzionau învinuirile care i se aduceau preotului Nicolae Mănescu: "Din ancheta efectuată s-a stabilit că învinuitul Mănescu Nicolae, înainte de 23 august 1944, a activat în PNȚ-Maniu, în care s-a încadrat în anul 1919. Susnumitul a desfășurat o activitatea vastă în favoarea acestui partid, pentru care fapt a fost numit ca prefect al județului Muscel în timpul guvernării PNȚ. După 23 august 1944, învinuitul Mănescu Nicolae și-a continuat activitatea în PNȚ-Maniu. Fiind cunoscut ca element dușmănos regimului democrat popular din RPR, în anul 1952, numitul Pâslaru Serafim (condamnat în cazul bandei Șerban-Voican 15 ani muncă silnică) care luase legătura cu teroriștii din banda Arnăuțoiu, pe munți, i-a făcut cunoscut acest lucru numitului Mănescu Nicolae, despre discuțiile purtate de el cu teroriștii Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre, cum le-a pus la dispoziție toate produsele medicamentoase de la o lucrare silvică din munți și că așa cum s-a înțeles cu teroriștii îi transmite lui Mănescu Nicolae salutări din partea numiților: Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre. În anul 1952, teroriștii: Arnăuțoiu Toma, Arnăuțoiu Petre, Jubleanu Constantin și Plop Maria, studiind posibilitatea trecerii frauduloase a frontierei și orientându-se asupra numitului Mănescu Nicolae, ca fiind considerat de ei cu posibilități și relații de a interveni pe lângă reprezentanții diplomatici au statelor capitaliste acreditați în RPR, pentru a le înlesni trecerea frauduloasă a frontierei. Ca urmare, teroriștii Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre au scris o scrisoare adresată numitului Mănescu Nicolae, pe care i-au trimis-o prin numitul Andreescu Nicolae, membru al bandei, în vara anului 1952. În acest sens, Andreescu Nicolae s-a deplasat la Câmpulung Muscel și a luat legătura cu învinuitul Mănescu Nicolae în domiciliul acestuia, căruia i-a predat scrisoarea trimisă de teroriști, a purtat cu acesta discuții despre legăturile sale cu banda, rămânând stabilit ca ulterior să dea răspuns la cele ce solicitau teroriștii. Cele arătate mai sus sunt probate prin: declarațiile învinuitului Mănescu Nicolae, de la dosar, în care își recunoaște faptele, declarațiile teroriștilor Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre de la dosar, precum și declarațiile preotului Andreescu Nicolae". Pentru acestea era acuzat de omisiunea denunțării prevăzută și pedepsită de art. 228 al. 1 combinat cu art. 207 al. 1 Cod Penal13.

Mort în temniță

La 9 septembrie 1959, la proces, părintele Nicolae Mănescu a recunoscut cele spuse în anchetă, cu o semnătură abia lizibilă14. La 21 septembrie Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de fond dădea Sentința nr. 174, prin care părintele Nicolae Mănescu era condamnat la patru ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 228 al. 1 CP combinat cu art. 207 al 1 CP. Totodată i se confisca întreaga avere, iar detenția i se computa de la 28 iunie 195815.

La 26 noiembrie 1959, prin Decizia nr. 546 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar i se respingea recursul16.

Părintele Mănescu nu avea să reziste mult regimului de exterminare prin care a fost purtat, încât la 31 iulie 1961 a decedat în penitenciarul Botoșani17.

(Adrian Nicolae Petcu„Un martir muscelean: Părintele Nicolae Mănescu”, Sursa și notele la: FericițiceiPrigoniți.net)