Înaintând în vârstă, a învățat Sfânta Scriptură și buna grăire retoricească, s-a făcut orator puternic în cuvânt, apărându-i pe cei nedreptățiți la judecăți. Pentru buna lui pricepere, a fost făcut sfetnic de Prov, întâiul eparh al cetății Mediolanului. Apoi a fost numit de împăratul Valentinian prefect al Liguriei și Emiliei.

Murind episcopul Axentie al cetății Mediolanului, mărturisitor al ereziei ariene, împăratul i-a chemat pe toți episcopii Italiei să aleagă un nou arhiereu în locul aceluia. Neputându-se ei hotărî pe cine să aleagă în scaunul episcopal, fiind împărțiți în ortodocși și arieni, fiecare tabără nutrea speranța de a-și impune candidatul său și a ieșit mare dezbinare în Biserică. Aflând despre asta Prov, eparhul Romei, l-a trimis la Mediolan pe Ambrozie ca să medieze neînțelegerea „nu ca un judecător, ci ca un episcop, sfătuind pe popor”. Intrând el în biserica din Mediolan, și-a folosit toată iscusința retoricească pentru a-i îndemna pe toți spre unire și pace. În acest timp, un prunc, care încă nu putea vorbi bine, deodată a strigat din mulțime: „Ambrozie să ne fie episcop!”. Credincioșii, auzindu-l, au început să repete îndemnul pruncului: „Ambrozie să ne fie episcop!”. Auzind cele două tabere rivale, au convenit să asculte glasul poporului și să-l numească pe Ambrozie episcop, deși el nu primise încă Taina Sfântului Botez, fiind dintre cei chemați (catehumeni).

Nesocotindu-se vrednic de treapta episcopiei, Ambrozie a încercat tot felul de tertipuri pentru a se face detestabil în ochii poporului, dar nici una dintre zbaterile sale nu i-a adus rezultatul scontat. În cele din urmă, a încercat să fugă pe timp de noapte într-o altă cetate, dar, printr-o minune dumnezeiască, dimineața a fost găsit în poarta cetății Mediolanului. Locuitorii acesteia au trimis vorbă la împăratul Valentinian cel Mare și l-au rugat să-i poruncească lui Ambrozie să primească Botezul și episcopatul. Împăratul a primit cu bucurie ca unul pus de el într-o dregătorie mirenească să fie ales și într-o mare dregătorie duhovnicească. Totodată, eparhul Romei, Prov, s-a bucurat că s-a împlinit ad litteram îndemnul cu care l-a trimis pe Ambrozie la Mediolan.

După încă o încercare zadarnică de a se ascunde, Ambrozie s-a supus, în cele din urmă, poruncii împărătești și dorinței poporului, dar n-a primit să fie botezat de un episcop arian, ci de unul dreptcredincios. După botez, a trecut într-o săptămână toate treptele ierarhice și, în cea de-a opta zi, a fost așezat în scaunul episcopal al Mediolanului, în prezența împăratului Valentinian, care a dat slavă lui Dumnezeu: „Mulțumescu-ți, Doamne, Atotputernice, Mântuitorul nostru, căci aceluia căruia eu i-am încredințat trupurile, Tu i-ai încredințat sufletele și ai arătat că este dreaptă cunoștința mea pentru dânsul”. Citiți continuarea pe Doxologia.ro.