ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Preot Mucenic Alexandru Baltaga s-a născut în Basarabia, la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, județul Lăpușna, scrie Ziarul Lumina azi despre unul dintre cei doi noi sfinți ai României din Basarabia.
 
„A făcut parte dintr-o familie binecredincioasă care a dat mulți slujitori vrednici. Tatăl său, preotul Ștefan Baltaga, slujea la Biserica „Sfântul Nicolae” din Lozova, fiind ajutat în slujirea sa de preoteasa Elena, o femeie plină de evlavie și frică de Dumnezeu. Alexandru a urmat cursurile școlii parohiale din Lozova, apoi ale Seminarului Teologic din Chișinău.
 
După terminarea studiilor, i s-a încredințat responsabilitatea de pedagog al Școlii Spirituale de Băieți din Chișinău. S-a căsătorit cu Elena Bivol, și ea fiică de preot, alături de care a înfiat și a crescut doi copii, pe Vsevolod și Margareta. La scurt timp, în anul 1886, a fost hirotonit pe seama Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Călărași-Sat, în județul Lăpușna, unde a slujit ca preot până la sfârșitul vieții. Sfântul Alexandru s-a ostenit să cultive în inimile tinerilor dragostea de Dumnezeu și de Biserică.
 
În anul 1918, a fost ales reprezentant al preoțimii basarabene în Sfatul Țării, iar în 27 martie 1918 a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.
 
În anul 1940, Basarabia și Bucovina au fost ocupate de Uniunea Sovietică. Văzând pericolul dictaturii atee, sfântul a hotărât să își salveze soția și copiii, trimițându-i dincolo de Prut, iar el a rămas în parohie, stând alături de credincioșii săi. 
 
În ziua de 31 august 1940, necredincioșii au venit să îl aresteze chiar în timpul Sfintei Liturghii. Sfântul i-a rugat să îl lase să termine Dumnezeiasca Liturghie, urmând ca apoi să se supună. A fost arestat și dus la Chișinău, fiind învinuit că a fost ostil Rusiei Sovietice și a militat pentru unirea cu țara- mamă, România.
 
Neclintit în credință, Sfântul Alexandru nu s-a lăsat tulburat de lucrarea celor potrivnici, ci a stat drept înaintea acestora, mărturisind că tot ce a făcut, a făcut spre binele credincioșilor. Auzind acestea, necredincioșii l-au torturat și, în batjocură, i-au zis: „Arată-ne pe Dumnezeul tău!”. Iar sfântul, insuflat de Duhul Sfânt, a oferit răspunsul cel înțelept, zicând: „Atunci când voi îmi arătați mintea voastră, atunci vi-L arăt și eu pe Dumnezeul meu!”.
 
Sfântul Alexandru a fost întemnițat până la 22 iunie 1941, când Armata Română a trecut Prutul pentru a elibera Basarabia. Atunci, pentru că bătrânul mărturisitor nu apucase să fie condamnat, a fost deportat în regim de urgență la închisoarea din orașul Kazan, în actuala Republică Tatarstan din Federația Rusă. Pe calea spre exil, mucenicul lui Hristos a fost supus multor chinuri. El a suportat ocara, a fost bătut, dezbrăcat de haine, tras de barbă, în condiții greu de îndurat, dar pe toate le-a răbdat, rugându-se lui Dumnezeu să îl întărească în suferințe. 
 
Din cauza torturilor la care a fost supus, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la vârsta de 80 de ani, în închisoarea din Kazan, în ziua de 7 august 1941, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească.”, conchide Pr. Ștefan Sfârghie în Ziarul Lumina.
 
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, milu­iește-ne pe noi. Amin. 
 
Sfântul Emilian, mărturisitor al dreptei credințe, a fost ierarh al Bisericii din Cizic pe vremea împăratului iconoclast Leon Armeanul, după cum relatează Doxologia.ro. 

Oficialii imperiali și ereticii au făcut numeroase presiuni asupra lui pentru a-l determina să renunțe la cinstirea sfintelor icoane, însă ierarhul a rămas neclintit. Din această cauză, a avut de îndurat multe chinuri și prigoniri, fiind și exilat pe deasupra, dar pe toate le-a răbdat cu bucurie, nădăjduind la plata cerească a celor prigoniți pentru dreptate în acest veac trecător.

Primind cu seninătate toate grelele pătimiri și felurite chinuri, a adormit întru Domnul în surghiun, primind cununa mărturisirii.
 
Astăzi, Biserica Ortodoxă face și pomenirea Sfântului Miron, Episcopul Cretei, care, înainte de a fi ales episcop, a hrănit mulți săraci, lucrând pământul împreună cu soția sa. Odată, a aflat pe pământul său niște hoți care furau, aceia umplându-și sacii cu grâu. Iar sacii erau atât de grei încât tâlharii nu puteau să-i ridice de la pământ. Dar Sfântul Miron, în loc să-i alunge sau să le facă vreun rău, venind, le-a ridicat sarcinile cu mâinile sale, le-a pus pe umerii lor, poruncindu-le să nu spună nimănui cele întâmplate.
 
Datorită vieții sale îmbunătățite a fost hirotonit preot în timpul împăratului persecutor Deciu (249-251), iar după moartea împăratului a fost ales Episcop al Cretei, unde a făcut multe minuni. Până la vârsta de 100 de ani, când și-a dat sufletul în mâinile Domnului, Sfântul Miron a trăit în iubire față de Dumnezeu și cu milă față de oameni, amintește Ziarul Lumina. 

Ascultați mai jos troparul Sfântului ierarh Emilian Mărturisitorul: