ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


La 9 noiembrie 1989, un demnitar comunist anunța, "accidental", la o conferință de presă, noi reguli de călătorie în vest aplicabile imediat. Jurnaliștii au difuzat prompt știrea deschiderii graniței. În aceeași zi, est-germanii au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separase orașul, familiile și prietenii din cele două state germane și fusese granița simbolică dintre democrație și comunism.
 
Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe au postat pe pagina de Facebook un text pentru a marca această zi.

„Acum 30 de ani lumea întreagă asista la căderea Zidului Berlinului, un eveniment istoric simbolizând sfârșitul Războiului Rece, devenit o sărbătoare pentru toți germanii separați vreme de aproape trei decenii de acest implant străin în inima Germaniei.
 
 
Evenimentul a avut loc într-un context critic pentru Germania de Est, aflată în plină criză politică și economică, la fel ca restul lagărului socialist, puterea comunistă fiind vehement contestată în cadrul protestelor de stradă din principalele orașe est-germane precum Berlin, Dresda și Leipzig. Criza sistemului comunist a determinat intensificarea mișcării revoluționare anti-comuniste și organizarea primelor alegeri libere în Polonia, în iunie 1989. În luna august Ungaria și-a deschis granițele, astfel încât est-germanii au început emigrarea în masă, via Austria.
Confruntate cu un val fără precedent de revolte civile și contestare a sistemului comunist, autoritățile est-germane erau extrem de dezorientate și chiar depășite de situație. Numărul persoanelor care doreau să părăsească Germania de Est a crescut exponențial, blocând trecerile de la frontiera cu Cehoslovacia.  Biroul Politic al partidului comunist est german a hotărât ca începând cu 10 noiembrie să permită trecerea legală a frontierei cu Germania de Vest.
 
În acest context, într-o conferință de presă din 9 noiembrie 1989, Günter Schabowski, lider al Partidului Comunist din Berlin și purtător de cuvânt neoficial al partidului a răspuns la o întrebare afirmând că toți cetățenii săi pot vizita Germania de Vest, prin toate punctele de trecere a frontierei, inclusiv în Berlinul de Vest.
 
Preluarea și difuzarea în direct a știrii a provocat un moment de emoție colectivă fără precedent, imediat zeci de mii de oameni asaltând efectiv punctele de trecere ale Zidului din Berlinul de Vest. Grănicerii au fost surprinși de evenimente, fără instrucțiuni clare din partea șefilor comuniști, și i-au lăsat pe oamenii din ambele zone să treacă liber una dintre cele mai păzite și fortificate frontiere din timpul Războiului Rece. Într-o atmosferă emoționantă, germanii separați de decenii de Zidul Berlinului și Cortina de Fier au sărbătorit libertatea și fraternitatea recâștigate.
 
Demolarea efectivă a odiosului Zid al Berlinului a început chiar în acele zile din noiembrie 1989, locuitorii orașului încercând să distrugă construcția cu mijloace proprii, bucată cu bucată, dar abia în vara lui 1990 autoritățile au început înlăturarea efectivă, acțiune finalizată în 1992.
 
În mod simbolic, la 21 iulie 1990, pe terenul cu resturile Zidului Berlinului, între Potsdamer Platz și Poarta Brandenburg, muzicianul britanic Roger Waters a repus în scenă unul dintre cele mai mari și elaborate concerte rock din istorie: The Wall – Live in Berlin.
 
La spectacolul fostului membru al legendarei trupe Pink Floyd au participat alți artiști și grupuri de renume precum Joni Mitchell, Van Morrison, Cyndi Lauper, Bryan Adams, Scorpions ori Sinéad O'Connor. Roger Waters invitat de asemenea o orchestră simfonică și un cor din Germania de Est, precum și o fanfară militară sovietică și o escadrilă de elicoptere militare americane staționate în Germania de Vest.”, mai scrie sursa citată.

„Diplomații români aflați la post în străinătate au informat prompt și cuprinzător asupra schimbărilor din țările socialiste și poziției autorităților și populației din țările de reședință. În pofida limbajului epocii și a evaluărilor în linia discursului oficial, se poate distinge printre rânduri îngrijorarea diplomaților pentru viitorul propriu dar și pentru soarta unei țări captive în strânsoarea unui regim dictatorial devenit anacronic. Tocmai din cauza caracterului opresiv al regimului nu a fost posibilă coagularea unei opoziții politice alternative care să asigure o tranziție pașnică, alternanța democratică la putere și o trecere rapidă spre democrație și economia de piață.

Anexăm câteva fotografii de epocă și documente diplomatice declasificate privind schimbările din anul revoluționar 1989 și ca de obicei, vă îndemnăm să rămâneți alături de #ArhiveleDiplomatice, pentru a afla noi episoade interesante din trecutul diplomației române!”
 
Vedeți o serie întreagă de fotografii, la Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe