Se împlinesc la 20 august 99 de ani de la nașterea reputatului eminescolog, autoare a numeroase volume de istorie literară, literatură comparată și istoria culturii, academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care, la 85 de ani, s-a retras la mănăstirea Văratec, alegând să se călugărească. Somnul de veci și-l doarme însă la Mănăstirea Putna.

Reputatul profesor academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga a ales spre sfârșitul vieții să „respire în sacralitate”, retrăgându-se la Mănăstirea Văratec. Unde a mai făcut un pas spre Dumnezeu, călugărindu-se.

Intelectual rafinat, Zoe Dumirescu – Bușulenga s-a remarcat prin implicarea totală în dezvoltarea culturii noastre naționale, nesfiindu-se să critice vehement modul în care aceasta este promovată și respectată. Și-a dedicat o mare parte din activitatea profesională operei eminesciene iar către finalul trecerii sale pământești a descoperit adevărata esență a credinței, scrie radioromâniacultural.ro, într-un articol amplu dedicat istoricului și criticului literar care a și-a dedicat ultimii ani din viață lui Dumnezeu.

Zoe Dumitrescu – Bușulenga s-a născut la 20 august 1920, la București, părinții săi fiind Nicolae Dumitrescu, de profesie jurist, și Maria Apostol, filolog, astfel că nu este de mirare că, încă din copilărie, i s-a insuflat un respect deosebit față de cultură.
 
Parcurge cursurile Școlii Centrale din București și, în paralel ia lecții de muzică la Conservatorul „Pro-arte”. A iubit foarte mult muzica și ar fi devenit, probabil, o faimoasă muziciană, dacă n-ar fi trebuit să renunțe la această pasiune după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Este înscrisă la studiile superioare juridice și filologice de la Universitatea București, obținând diplome în anglo-germanistică și istoria artelor dar și în științe juridice.

Despre această perioadă a vieții, Bușulenga mărturisea:
 
Pentru mine însă, important era, la început, să driblez noua doctrină care încerca să se încuibe la noi… marxismul, dublat, firește, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnică… Eminescu era făcut socialist, toată cultura românească se transforma într-o cultură pre-comunistă. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se făcea la cursuri. Studenții au simțit imediat asta, omul tânar înțelege repede aceste lucruri, și atunci toți veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindcă el era ținta tuturor. Încercam să-l arăt în lumina adevarată, cât se putea, fiindcă eram controlați. Am făcut tot felul de acrobații, de interpretări de text, ca să ajungem indirect la adevăr; acestea s-au spus cu jumătate de gură.”

Și tot ea descria suferințele cumplite îndurate de ea și familia sa:
 
„În 1947 ne-am trezit că pierdem tot. Ni s-au luat casele, pământurile, tata a pierdut și pensia, a trebuit să-l ascund, pentru că fusese subsecretar de stat în guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soțul împușcat în munți de Securitate… Eu am rămas pur și simplu pe drum. A fost o perioadă pînă în 1964 în care am trăit un infern cultural. Încercam în toate felurile să eludăm, făceam seminarii cu analiză de text – am martori studenți din atîtea generații – făceam o chestie cu totul împotriva programei analitice și a voinței șefiei catedrei. Biblia figura ca primă carte în Bibliografia dată de mine”.
 
În anii 1947 – 1948 este numită președinte al Comitetului U.N.S.R. de la Institutul Pedagogic „Maxim Gorki", în anul 1948 devine asistent universitar la Catedra de Literatură Universală și Comparată a Universității București, iar în perioada 1948 – 1949, devine redactor la Editura de Stat.

Între anii 1949 – 1957, este redactor la Editura pentru Literatură și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G.Călinescu”, în anul 1970, își obține doctoratul cu lucrarea „Renașterea – Umanismul – Dialogul artelor”, în anul 1972 este Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam, iar din anul 1973, devine director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București.
 
Între anii 1964 – 1989, Bușulenga publică patru mari volume în care este analizată minuțios viața și opera marelui poet Mihai Eminescu: „Eminescu”, București, Ed. Tineretului, col. „Oameni de seamă” – în 1964, „Eminescu – cultură și creație”, București, Ed. Eminescu – în 1976, „Eminescu și romantismul german”, București, Ed. Eminescu – în 1986 și „Eminescu. Viață – Creație – Cultură”, București, Ed. Eminescu – în anul 1989. Trebuie spus aici, că pentru implicarea sa în cercetarea operei marelui nostru poet, Bușulenga este considerată unul dintre cei mai mari eminescologi ai țării.
 
Zoe Dumitrescu – Bușulenga a cochetat și cu politica comunistă, după ce, în 1966, a devenit membră a Partidului Comunist Român, în perioada 1969 – 1974 a fost membră în CC al PCR, și a fost, în două rânduri, deputată în Marea Adunare Națională, în mandatele 1975 – 1980 și 1980 – 1985.
 
Între anii 1973-1979, a fost membră a Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată.
Din anul 1975 este profesor universitar la Catedra de Literatură Universală și Comparată a Universității București – moment până la care a parcurs toate treptele ierarhice din învățământ (asistent universitar, lector, conferențiar) –, iar la 1 martie 1974 devine membru corespondent al Academiei Române.
 
A mai publicat studii de istorie a culturii, precum „Surorile Brontë” – în anul 1967, „Sofocle și condiția umană”, București, Ed. Albatros, col. „Contemporanul nostru” – în 1974, „Renașterea, umanismul și destinul artelor”, București, Ed. Univers – în 1975, „Ștefan Luchian” – în 1993 și „Muzică și literatură”, scris în colaborare cu Iosif Sava, București, Ed. Cartea Românească – în 1996.
 
Zoe Dumitrescu – Bușulenga este și autoarea unor excelente studii de comparatistică – „Renașterea, umanismul, și dialogul artelor” – în 1971, „Valori și echivalențe umanistice, excurs critic și comparatist”, București, Ed. Eminescu, col. „Sinteze” – în  1973 sau „Itinerarii prin cultură” – în anul 1982, o culegere de articole grupate în patru capitole: Portrete pentru o istorie a culturii române, Literaturi străine, Miscellanea și Gânduri de umanist.
 
În anul 1980, ea a scris volumul de impresii de călătorie „Periplu umanistic”, București, Ed. Sport-Turism, o carte de însemnări eseistice despre Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda, Franța, dar a participat și la realizarea unor volume colective deosebit de importante pentru cultura românească, în primul rând „Istoria literaturii române. Studii”, București, Ed. Academiei Române – în anul 1979, o ediție coordonată de Zoe Dumitrescu Bușulenga, care a fost și autoarea unor studii din cuprinsul cărții, dar și „Miorița”, o ediție îngrijită și prefațată de aceasta.
busulenga1După Revoluție, la 22 ianuarie 1990 este numită membru titular al Academiei Române, iar în perioada 2 februarie 1990 – 18 februarie 1994 devine vicepreședintele celui mai înalt for academic al țării, fiind și președinte al Secției de Filologie și Literatură a Academiei.

Între anii 1991 și 1997 a fost director al Școlii Române din Roma, a fost membră a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța și, din anul 1993, membră a Academia Europaea din Londra.

Zoe Dumitrescu Bușulenga a publicat nenumărate articole în reviste de specialitate, cum sunt Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Secolul 20, sau Synthesis – a cărei director a fost pentru o scurtă perioadă.
 
Ea a primit, pe parcursul vieții, numeroase premii și distincții, precum Ordinul bulgar Sf. Metodiu și Chiril – în anul 1977, Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de Comandor – în anul 1978, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România – în anii 1986 și 1989, Premiul internațional Herder – în anul 1988, Premiul „Adelaide Ristori” – în anul 1993, Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de „Grande Ufficiale” – în anul 1996 și Ordinul național Pentru Merit, în grad de Ofițer – în 2003.

Într-o evaluare a evoluției culturii, spiritualității și vieții, în general, din România, Bușulenga afirma:
 
„Azi, pentru mine personal, pentru cei puțini rămași din generația mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranță, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aș vrea să spun că s-a și prăbușit. Suntem însă neliniștiți, puțin nedumeriți, suntem și triști; ceea ce se petrece pe planetă nu-ți dă senzația unei liniștiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbușirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc că omenirea să-și revină din această clipă de orbire, care cam durează.”

Marile mele iubiri ale doamnei Bușulenga, după cum mărturisea, au fost Eminescu și Enescu, iar bărbatul vieții sale a fost soțul ei, Apostol Bușulenga, un om admirabil, de o cultură clasică remarcabilă, care cunoștea latina și greaca, un om lângă care a petrecut 45 de ani minunați.

Despre modelul absolut de viață, ea afirma:
 
„Modelul meu absolut a fost Tudor Vianu. Eleganța lui omenească… E adevărat, olimpianismul lui era rece sau părea rece. Profesorul părea distant, nu puteai să ți-l reprezinți decât la catedră. Cu o seriozitate maximă, el oficia… Pentru el, cultura era sacră. Meseria de profesor era pentru el un sacerdoțiu. E adevarat că studenții erau mult mai atrași de cursurile lui Călinescu, pentru că la el era spectacol. Avea o alură ușor histrionică, el juca. Nu știai dacă vorbește serios sau în dodii, tocmai pentru că nu putea spune adevărurile în mod direct, în acea perioadă. Tudor Vianu și George Călinescu au fost, în acele vremuri, stelele Universității.”


După anul 2000, Zoe Dumitrescu – Bușulenga se dedică vieții monahale, se apropie de Dumnezeu, călugărindu-se la Mănăstirea Văratec, sub numele de Maica Benedicta. De altfel, sfântul lăcaș îi era destul de cunoscut, încă din tinerețe fiind atrasă periodic de aceste ținuturi de o spiritualitate aparte. 

Despre această perioadă, Bușulenga afirma: „Nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici prietena mea Valerica Sadoveanu, în fiecare vară. Din ce în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoții, cu stareții, cu călugării”.

De asemenea, despre perioada vieții monahale, ea spunea:
 
„Am socotit că un creștin intelectual trebuie să-și petreacă ultimii ani ai vieții așa cum se făcea pe vremuri, și mai cu seamă soțiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mănăstiri. Era o frumoasă obișnuință, mai ales în lumea boierească.”
 
La Văratec, Zoe Dumitrescu – Bușulenga avea să treacă în eternitate, la 5 mai 2006, trupul său fiind înhumat în cimitirul Mănăstirii Putna.
 
Post-mortem, în anul 2007, îi apare volumul „Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos”, Ed. Lumea Credinței, București.


Dragă cititorule,
dacă ți-a plăcut acest articol, te rugăm ceva.

De peste 5 ani, ActiveNews este vocea pe care sute de mii de români o primesc în fiecare zi, dar care în același timp fisurează stabilimentul politic și economic care dorește să supună și România.

ActiveNews este un site independent din punct de vedere editorial, ceea ce înseamnă că ne stabilim singuri prioritățile și strategia. Jurnalismul nostru este liber de influențe comerciale și nu este influențat de către moguli, milionari sau acționari.

Nimeni nu-l editează pe editorul nostru. Nimeni nu ne direcționează opiniile.

Aceste aspecte sunt de o importanță critică într-o țară în care mass-media corporatistă face legea. Într-o Românie în care interesele economice ale marilor jucători dictează reacția presei, și nu interesul pe termen lung al acestui popor.

ActiveNews este singurul loc din .ro unde ați putut citi despre fapte și oameni care altfel nu ar fi apărut niciodată pe piața media din România. Știi bine asta.

Am câștigat împreună multe bătălii, văzute și nevăzute, dar Țara are nevoie de mai mult decât simpla noastră supraviețuire. Țara Noastră are nevoie de jurnalism curat, scris cu gândul la valorile pe care le-am primit de la înaintașii noștri. Țara noastră are nevoie de curaj pentru a expune impostura și trădarea, iar pentru asta e nevoie de informație. Informație, nu diversiune sau divertisment.

Implică-te Susține ActiveNews