ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Marele arhitect Dan Corneliu, care a proiectat Mănăstirea Dervent, a plecat la Domnul pe 29 ianuarie 2024, a anunțat Mănăstirea.  

A avut o carieră fulminantă, cu numeroase realizări, printre care studiul de sistematizare a litoralului românesc al Mării Negre, studiul obiectivelor turistice din Dobrogea și cel privind dezvoltarea turismului în Delta Dunării, studiul privind realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră. De asemenea, a fost apropiat de istorie și Biserică, conducând mai multe proiecte de restaurare (a obținut Premiul U.N.E.S.C.O. „Mărul de Aur" pentru proiectul de restaurare a ansamblului mănăstiresc Moldovița), și a proiectat și două mănăstiri din județul Constanța, printre care Mănăstirea Dervent, muncind cu dăruire și neobosit până la 90 de ani.

Născut la 13 iunie 1923, în Vidra, județul Vrancea, venerabilul arhitect Dan Corneliu și-a trăit ultimele clipe din viață în apartamentul său situat vizavi de Cazino, într-un bloc interbelic construit lângă Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Petru și Pavel, construit pe terenul ce i-a aparținut cândva lui Mihail Kogălniceanu, potrivit adevarul.ro.  

A fost activ până în ultimele trei luni, când doborât de povara anilor și a suferințelor, a angajat pe cineva ca să îl ajute.
 A fost un geniu proeminent, însă modest, iar povestea realizărilor sale este impresionantă, cu atât mai mult cu cât a realizat totul fără a se lăsa covârșit de infirmitatea de care suferea, la degetele de la mâini și de la picioare. 

„Am fost premiant pe liceu și pe țară, însă am rămas și repetent. Mi-a plăcut desenul, geografia, psihologia și muzica”, povestea cu umor arhitectul în caracterizarea sa, postată pe site-ul mănăstirii Dervent.

A urmat cursurile facultății de Geografie, însă, în anul trei de facultate a decis să se înscrie și la Arhitectură, așa că a absolvit ambele facultăți. 

„Obișnuia să se amuze și să spună că a avut timp de toate și a muncit și la bătrânețe pentru că nu a fost căsătorit. Ce e drept, a fost căsătorit, însă numai pentru un an. Deși era greu, dacă nu imposibil să divorțezi în aceea vreme, soția a reușit să îl părăsească, după ce a aflat că infirmitatea lui ar putea fi moștenită și de viitorii lui copii. Ne povestea ca datorită acelui an de căsătorie a obținut apartamentul de care era atât de mândru”, povestește prietenul său apropiat, părintele Andrei Tudor, starețul mănăstirii Dervent. 

Pe plan profesional însă, cariera sa a fost fulminantă chiar și pentru acele vremuri, deși nu a fost niciodată membru de partid. A devenit șeful sistematizării pe toată Dobrogea, calitate în care l-a înfruntat pe primul secretar de partid al PCR Tulcea, care dorea să dărâme chiliile unor călugări și s-a certat cu primul secretar de partid pe Constanța, care nu înțelegea de ce este necesar să se construiască actualul pod de pe strada I.C. Brătianu.

O parte dintre realizări și le-a relatat chiar el, pe site-ul mănăstirii Dervent. 

„Am realizat studiul de sistematizare a litoralului românesc al Mării Negre cuprins între Năvodari și Vama Veche, ce a stat la baza dezvoltării ulterioare ale stațiunilor balneo-climaterice și a dotărilor din perioada 1966-1968. Am efectuat studiul obiectivelor turistice din Dobrogea - 1968 și cel privind dezvoltarea turismului în Delta Dunării. De asemenea am făcut schițele de sistematizare ale orașelor și comunelor cu teritoriile aferente, incluisv al municipiului Constanța, premiat în 1967”, menționa arhitectul.

Printre realizările sale, ar mai fi de menționat extinderea și dezvoltarea Portului Maritim Constanța-Agigea (etapele I și II), studiul privind realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră (implicațiile asupra teritoriului și a localităților adiecente a lucrării de construire și a funcționării lui) și, nu în ultimul rând, a contribuit la alegerea locului unde avea să fie amplasată Centrala Nuclear Electrică de la Cernavodă. A fost șeful proiectului privind implicațiile regimului hidraulic al Dunării, realizând măsurile de protecție contra inundațiilor pentru apărarea localităților.

A fost ultimul său proiect oficial, după care, în anul 1983, la vârsta de 60 de ani a ieșit la pensie. 

Apropierea de istorie și Biserica

Arhitectul Dan Corneliu nu a lucrat doar în sistematizare și infrastructură, ci a avut contribuții importante în proiecte cum ar fi cetatea Râșnov, zidurile de apărare ale Brașovului, restaurarea Mănăstirii Neamț, a cetății Neamțului și a Turnului cu Ceas din Neamț și a condus proiectul de restaurare a ansamblului mănăstiresc Moldovița, pentru care a obținut Premiul U.N.E.S.C.O. „Mărul de Aur".

Chiar și pensionat, el a continuat să muncească, în special în folosul Bisericii. 

„Ca pensionar timpul începuse să-mi aparțină, dar nu sub lozinca «Timpul înseamnă bani». Totuși cunoștințele profesionale de arhitect restaurator crescut la școala domnilor arhitecți Ștefan Balș și Radu Udroiu, poate și vârsta înaintată, m-au îndemnat să fac fapte bune. Astfel am fost determinat să ajut la proiectarea și apoi la urmărirea de șantier la două din mănăstirile la care am avut ocazia să le concep. Una este Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Valea Mare, iar a doua, Mănăstirea Dervent, amândouă din județul Constanța”, scria arhitectul în biografia sa.

Toate lucrările la cele două mănăstiri au fost fără bani, arhitectul fiind ajutat de alți doi arhitecți și ingineri de diferite specialități, majoritatea tot pensionari.

„La noi, la mănăstirea Dervent a început să lucreze prin anul 2000, când avea 85 de ani. A lucrat de zidul de piatră din incintă, la noul corp de chilii, a realizat muzeul, clopotnița, biblioteca și mai ales a proiectat biserica Sfântului Iachint”, a relatat pentru „Adevărul" părintele Andrei Tudor, starețul mănăstirii Dervent.

În ciuda vârstei a călătorit prin lume, inclusiv în Țara Sfântă, a avut nenumărate expoziții internaționale în Europa și în America.

Arhitectul Dan Corneliu își va dormi somnul de veci în curtea Mănăstirii Dervent, pentru ca trupul său să fie acolo unde și-a pus și sufletul, prin proiectele sale din ultimii ani de viață.

Slujba de înmormântare a avut loc joi, 1 februarie 2024, fiind oficiată de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, chiar în incinta bisericii Sfântului Iachint pe care arhitectul a proiectat-o. VIDEO: