ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


ActiveNews publică de Sfântul Apostol Andrei, fondatorul Mitropoliei Tomisului, și la 35 de ani de la moartea filosofului Constantin Noica, care se împlinesc pe 4 decembrie, PARTEA A II-a a interviului cu Profesorul Constantin Barbu. PARTEA I poate fi citită aici: Constantin Barbu: Într-un fel, cumplițenia și cruzimea sunt meseria mea. Interviu cu Victor Roncea pentru ActiveNews (I)

Victor Roncea: Aș vrea să începem a doua parte a discuției nosstre prin a (re)aminti citititorilor ActiveNews celebrul text Cei 22 sau despre cultura de performanță, publicat de Constantin Noica în revista Ramuri din Craiova:

„Un tânăr poet francez trimite lui Paul Valéry un manuscris cu versuri. Valéry îi răspunde: "Domnule, nu ai talent. Poate ai geniu, dar la așa ceva nu mă pricep”.

Numai că tocmai la așa ceva ar trebui să se priceapă măcar câțiva, în sânul unei culturi naționale. Căci dacă există sport de performanță care, ne încântă ca spectacol și atâta tot, cu atât mai mult există cultură de performanță care, fie că ne încântă ori nu, mută din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar în măsura în care performanțele culturii – fie că este vorba de mari invenții, de mari idei, forme de organizare și manifestare socială sau mari creații – hotărăsc de afirmarea și supraviețuirea popoarelor, este bine să reflectăm puțin asupra felului cum se produc ele.

Unele performanțe ale culturii se obțin neștiut. Limba română, între alte câteva, este prin ea însăși și o performanță culturală. Anumite forme de organizare și manifestare ale vieții satului au reprezentat, în trecut, o performanță. Folclorul este una la nivelul ultim al creației, câteodată. Dacă trebuie să credem că performanțele culturii țin de genialitatea inventivă și creatoare, atunci în cazul lor a fost activă o genialitate difuză. Dar genialitatea este concentrată în persoane, atunci când performanțele nu sunt anonime, ca în ceasul nostru istoric. Cum s-o descoperi și cum s-o valorifici? În speță, în ce fel să pregătești și să faci rodnice creierele tinere, așa cum valorificăm păcura, gazele, papura, până și deșeurile?

Este probabil că în sânul celor 22 milioane de români din ceasul de față se află douăzeci și doi de tineri – adică unul la un milion – cu o înzestrare absolut excepțională. Nu e nevoie de mai mult, într-o țară unde inteligența și, desigur, râvna nu lipsesc spre a împlini toate nevoile materiale și spirituale ale ceasului. Dar întrebarea este nu numai cum să-i găsești pe cei 22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea să devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată: «Să iasă din rând cei care cred că sunt excepționali». Ne-am trezi însă cu prea mulți candidați, astfel că totul ar fi de luat de la început. Iar dacă Paul Valery are dreptate și nimeni nu se pricepe în materie de geniu, atunci n-am putea alege nici dintre cei mulți, nici dintre cei puțini.

Din fericire, vorba lui Valery nu e concludentă (poate el însuși n-avea decât talent, nu și geniu), iar alți mari performeri culturali ne-au spus lucruri mai încurajatoare pentru detectarea și valorificarea tinerilor de excepție. Un Edison, dacă nu ne înșelăm, a spus: «geniu înseamnă 1% inspirație și 99% transpirație». Totul se schimbă, dintr-odată. Atunci intervenția de afară nu numai că e posibilă, dar devine și obligatorie: apare antrenorul. Căci totul în cultura de performanță, poate, se întâmplă ca în sportul de performanță, sub acțiunea unui antrenor. Acesta, într-adevăr, știe să facă pe cineva să transpire. În cultura de performanță, poate mai mult decât în sport și, în orice caz, pe o perioadă mai lungă (pe parcursul unei vieți, în definitiv), candidatul la performanță trebuie să transpire.

Cineva povestea că, la un mare hotel din Elveția, a trebuit să reclame direcției pe vecinul său de cameră, care cânta cam mult la pian și nici măcar nu cânta ceva ca lumea, ci făcea mai mult game. "Este Rubinstein", a explicat directorul hotelului. La peste 70 de ani, Rubinstein continua să facă game, așadar să transpire.

Îți este milă de câte o fetiță ori de câte un tânăr atlet că trebuie să petreacă o bună parte din «anii cei frumoși» (chiar așa de frumoși, fără modelarea pentru restul vieții, cum sunt adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Și poate ne-ar cuprinde mila în fața unui tânăr înzestrat, să-l vedem osândit pe viață la rigorile culturii, mai ales că nu poți fi niciodată sigur de rezultat și trebuie să antrenezi nu 22, ci câteva sute. Dar tocmai aceasta deosebește vorba lui Valery de a lui Edison: căci unul ar vrea să știe dintr-odată cine este genial, pe când Edison spune: abia la urmă, după ce omul a transpirat îndelung, se poate ivi miracolul care contribuie să trimită înainte popoarele și istoria. Iar pentru aceasta trebuie antrenori.

Profesorii predau regula, nu excepția și, de altfel, ei nu se pot devota unui singur ucenic; nu-l pot urmări ceas de ceas, până și în somnul lui. Altcineva, chiar incomparabila instituție a familiei, ce competență sau ce cutezanță au? «Nu încerca prea mult, spune tânărului familia; stai lângă mal, dacă vrei să-ți fie bine.» Dar antrenorul este din alt aluat; îndrăgind și el, ca un părinte, pe tânăr, îi spune: «Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci».

Atunci, unde ne sunt antrenorii? Dar ei sunt de pe acum prezenți, și cu siguranță sunt mai mulți decât cei de antrenat, în cultură. Românul are vocație de antrenor. A stat destul pe margine, de-a lungul istoriei, și a văzut cum se îneacă alții. Și oricum, este mai ușor să știi cum trebuie făcut un lucru decât să-l faci. Antrenori buni, de altfel, pot fi de-a dreptul cei care au obținut ei înșiși o performanță.

Profesorul medic Palade, cel cu premiul Nobel, a antrenat pare-se echipa Institutului de Biologie, nou înființat, în așa fel, încât ne facem iluzia că am putea lua un nou premiu Nobel, într-o bună zi. Sau Mircea Eliade ar putea oricând pune pe lume mari orientaliști, dacă ne-am convinge că țara noastră – singura din Europa deschisă cultural atât către Orient, cât și către Occident – ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepțională echipă de interpreți; căci reclamă și mijlocirea spirituală puțină genialitate.

Dar nu ne gândim atât la antrenorii de excepție, pentru tinerii de excepție, cât la acei mari antrenori umili, care să urmărească zi de zi cum crește firul de grâu. I-am numit cândva: ploaia, ploaia aceea de toamnă, care nu știe nimic despre culesuri. Dacă am putea găsi sămânța cea bună! Douăzeci și două de boabe numai!”

V.R.: Am reamintit în întregime textul fiindcă este genial deși, după mine, cei care i-au clonat cu semn invers ideea filosofului naționalist au avut sămânță rea, internaționalist-bolșevică. Adică, nu-i așa, ca-n revoluție, i-au făcut o schimbare de sens. V-aș ruga să ne spuneți măcar câteva cuvinte despre geneza acestui text.

Profesorul Constantin Barbu: Era în toamna lui 1980. Era prima vizită pe care i-o făceam domnului Noica la Păltiniș. Mergeam spre Iași, ca să cercetez cele trei Caiete ale lui Eminescu, în care tradusese din Gramatica limbii sanskrite și din Glossarium de Bopp. În cele trei zile cât am stat la Păltiniș, domnul Noica mi-a făcut o examinare de aproape 14 ore, iar seara, la hotel, mi-a adus „hârtiile verzi". Hârtiile verzi însemnau o bursă de trei luni la Universitatea Humboldt. Am avut recomandări călduroase de la Noica, Doinaș și Sorescu. Dar în Germania n-am plecat fiindcă, la Craiova, era un colonel mai prost decât el însuși la Securitate. Noica mă trimite ca să muncesc la identificarea textelor germane din manuscrisele lui Eminescu. Am lucrat la proiectul acesta vreo 30 de ani și am identificat toate textele germane din manuscrisele lui Eminescu, ajutat și de Angela Barbu, soția mea. Am publicat vreo 20 de volume. N-au rămas neidentificate decât două texte pe care le consider cursuri orale la Universitatea din Berlin. În fine... În acea seară în care Noica mi-a adus „hârtiile verzi", Noica și-a amintit de o idee a lui Leibnitz și de aici a izvorât ideea celor 22 de tineri geniali, câte unul la un milion de români (fiindcă atunci România avea 22 de milioane de locuitori). Lista lui Noica începea cu mine și această listă va continua cu o serie de străluciți tineri din întreaga țară: Craiova, Timișoara, Oradea, București, Iași...

V.R. : Știu că Noica a și scris despre dumneavoastră, în Revista Transilvania, după ce ați identificat câteva texte germane, extrase de Eminescu din Schopenhauer.

Permiteți-mi să reproduc pagina din revista Transilvania, în care Noica scrie că sunteți „excepțional de înzestrat pentru lucrări de erudiție și de istorie literară", pentru cititorii care nu vă cunosc:

Și, de asemenea, publicăm (în deschidere) o fotografie rară de la înmormântarea lui Noica, din 6 decembrie 1987, la Păltiniș. (citiți și Nicolae Steinhardt despre Pleșu și Liiceanu: CATARII DE LA PĂLTINIȘ)

C.B.: Îmi amintesc cu nostalgie de superbul manuscris 2287 al lui Eminescu. În Monumenta Romaniae Historica am publicat toate manuscrisele lui Eminescu, plus un manuscris compus din mai multe poeme scrise de Eminescu însuși și pierdute ca originale. Am publicat, de asemenea, actul Matrikelbuch / 22 Januar 1875 de la Universitatea Humboldt din Berlin. În manuscrisul 2287, Eminescu tradusese din română în germană (nu invers, cum credeam în 1980) un fragment din Cezara, în vederea Antologiei pe care o pregăteau Regina Carmen Sylva și Mite Kremnitz. Noica era interesat cum lucra Eminescu. Și îmi spunea că dacă Eminescu a scris în germană tot atât de genial ca în română, „cultura română este salvată".

Am donat Academiei Germane următoarele 30 de volume, multe dintre volume rezolvând identificarea clară a unor texte germane din Eminescu.

Iată lista acestor 30 de cărți:

Vol. 1 M. Eminescu – Manuscris Nou

Vol. 2 M. Eminescu – Manuscris 2270, Satz von der Erhaltung der Arbeit / Principiul conservării muncii

Vol. 3 M. Eminescu – Eclipsa de Viena

Vol. 4 M. Eminescu – Dosar de interdicție 968 / 1883. Dosar de interdicție 645 /1568 / 1889

Vol. 5 M. Eminescu – Manuscrisul 2285

M. Lazarus, H. Steinthal – Einleitende Gedanken über Völkerpsychologie

[als Einlandung zu einer Zeitschrift für Völkerpsychologie und Sprachwissenschaft]H. Steinthal – Assimilation und Attraction psychologisch Beleuchtet

H. Steinthal – Assimilation und Attraction psychologisch Beleuchtet [„der Worwurf des Ateismus…"]H. Steinthal – Carl Philipp Moritz, Über die unpersönlichen Zeitwörter

August Friederich Pott – Über mannichfaltigkeit des sprachlichen Ausdrucks nach Laut und Begriff

Vol. 6 M. Eminescu – Eminescu și Antologia americană a lui Strodtmann

Vol. 7 M. Eminescu – Manuscrisul 2276B

Martin Haug • Max Müller

Cosmogonie der Inder

Scrisoarea I • Rugăciunea unui Dac

Vol. 8 M. Eminescu – Manuscrisul 2289. Immanuel Kant

Vol. 9 M. Eminescu – Manuscrisul 2291

Vol. 10 M. Eminescu – Manuscrisul 2280

Dove, Poggendorff, Petermann, du Bois Reymond,

Kiepert, Weber, Bastian, Ebel, Zeller

Über die Prinzipien der hegels’chen Philosophie

Vol. 11 M. Eminescu – Manuscrisul 2286

Richard Lepsius – Die Chronologie der Aegypter

Eduard Zeller – Geschichte der Deutschen Philosophie seit Leibniz

Vol. 12 M. Eminescu. Agenda lui Eminescu – Manuscrisul 2292

Vol. 13 M. Eminescu – Manuscrisul I, 1

1. A. Sutzu – Autopsia lui Eminescu

2. Dr. Al. Tălășescu – Creerii lui Eminescu

Vol. 14 M. Eminescu – Manuscrisul 2277 (2r-3r)

19 nume de plante în limba dacă (după Dioscorides)

Gr. G. Tocilescu – Dacia înainte de romani

Johann Gustav Cuno – Die Skyten

H. Leo – Einige Bemerkungen über die Sprache der Geten

Lorenz Diefenbach – Origines Europaeae

August Fick – Vergleichendes Wörterbuch der Indogermanischen Sprachen

Dioscorides – De materia medica

Vol. 15 M. Eminescu – Pedacii Dioscoridae Anazarbensis

De Materia medica (BNF, manuscrisul grec nr. 2179, secolul IX)

Vol. 16 M. Eminescu – Eminescu Ms. 2307

August Leskien – Handbuch der altbulgarischen (altkirchenslavischen) Sprache

Vol. 17 M. Eminescu. Helmholtz – Erhaltung der Kraft. Jordanes – Getica. Corespondență Berlin.

Vol. 18 M. Eminescu – Manuscris 2258

Vol. 19 M. Eminescu – Lecturi kantiene. Manuscrisul 2258

Vol. 20 M. Eminescu – Constantin Barbu – Poezie și nihilism

Vol. 21-22 M. Eminescu – Caietul roșu al Mitei Kremnitz. Ms. 1183 BCU Cluj. Ms. 4642 – Hieronymus Lorm BCU Cluj

Vol. 23 M. Eminescu – Gramatica sanskrită. Manuscrisul 357 II-30-I

Vol. 24 M. Eminescu – Gramatica sanskrită. Manuscrisul 357 II-30-II

Vol. 25 M. Eminescu – Gramatica sanskrită. Manuscrisul 357 II-30-III

Vol. 26 M. Eminescu. Franz Bopp – Kritische Grammatik der Sanskrita-Sprache in kürzerer Fassung (Berlin, 1845)

Vol. 27 M. Eminescu. Franz Bopp – Glossarium Comparativum Linguae Sanscritae in quo omnes sanscritae radices et vocabula usitatissima explicantur et cum vocabulis graecis, latinis, germanicis, lituanicis, slavicis, celticis comparantur (Berlin, 1867)

Vol. 28 M. Eminescu – Manuscrisul 2287. Eduard Zeller – Geschichte der Deutschen Philosophie seit Leibniz

Arthur Schopenhauer – Der Satz vom zureichenden Grunde

Vol. 29 M. Eminescu – Manuscrisul 2257

• Auxentius de Durostor – Epistola laudatorie despre Ulfila

• Ambrosius – De fide orthodoxa contra Arrianos

• Wilhelm Wackernagel – Gothische und Altsächsische lesestücke

• Theodor Mommsen – Corpus inscriptionum latinarum

• Wilhelm Tomaschek – Über Brumalia und Rosalia

Vol. 30 M. Eminescu – Goethe, Schiller, Petermann, Miklosich. Texte germane

În Academia Germană am ținut conferința Cine este Eminescu pentru Germania?, conferință pe care am publicat-o sub același titlu, la Editura Revers. Dă-mi voie să-ți amintesc numai titlurile micilor capitole: Dar cine este Eminescu pentru Germania, Eminescu, student la Universitatea Friederich Wilhelm din Berlin, Membri ai Academiei din Berlin, profesori ai lui Eminescu, Paginile germane în manuscrisele Eminescu, Traducerile lui Eminescu din germană, Fragmentarium german original, Biblioteca Germană a lui Eminescu, La început, pe când ființă nu era nici neființă, Dumnezeu a murit. E apus de Zeitate ș-asfințire de idei, Hegel, așezat în ecuație, Kant, nimicurile și depășirea, Despre arche și îs, după Bopp, Nu e nimic și totuși e, Gândul neaprofundabil, Identitatea dintre cauză și efect, urmându-l pe Julius Robert Mayer, Principiile: „Archaeus este singura realitate pe lume", Ecuația universală, Eminescu, historial. Au mai ținut conferințe prietenii mei Ion Deaconescu (Eminescu și Cioran) și Bogdan Cuza (Domnitorul Alexandru Ioan Cuza). Referitor la această ceremonie culturală, Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften a scris pe site-ul său oficial:


V.R.: Dacă tot ați trecut granița în nihilism, m-aș bucura să publicăm fotografia care-l imortalizează pe Cioran, citind în mansarda sa din Paris capitolul pe care i l-ați dedicat „Prepoziției sans", în cartea Hestia. Încercare de a dezlega imaginea lumii (tipărită în 1989, sub titlul Încercare...). Și propoziția măgulitoare a lui Cioran pe care știu că v-a adresat-o...

C.B.: M-am bucurat mult de fotografia în care Cioran citește Hestia și sunt „alinat" și măgulit în nihilismul meu de cuvintele geniale ale lui Cioran:

Emil Cioran citind Hestia, Paris, 1989

Iată ce mi-a scris:


„Constantin Barbu – un complice în cultul Nimicului." - Cioran

După cum vezi, dragă Victor, sunt un „scrietor" norocos…

(va urma)