Victor Roncea: Știu că în această perioadă faceți corecturile finale pentru o operă la care ați lucrat din anii 80 până acum trei ani. Anume Supracartea fără de ce despre care mi-ați spus că va avea cinci volume. Supracartea va fi prefațată de un Manifest al Supracărții și va fi urmată de o Cărticică inimaginală ați afirmat.

Constantin Barbu: Am publicat în volumul De ce nu s-a gândit încă? șapte cărți, urmând să stabilesc o formă finală pentru Depășirea timpului meu. În Manifestul Supracărții am scris despre eroarea supremației prin distrugerea planetară care astăzi are înfățișare radicală. Realitatea decăzută în care trăim astăzi este cosubstanțială gândirii arheale care se decade în timp. Voi trata acolo câteva cauze false, anume a dominației cu cauze, a dominației teritoriale, a dominației financiare și, cea mai cumplite, a dominației suprematiste. Asistăm astăzi la o reîntoarcere la marea eroare: Occident versus Orient. Soluția pe termen lung nu este decât depășirea existenței gândite în limbaj nostratic-arheal printr-o gândire de tip suprematist fără de ce. Mi se pare că a venit vremea schimbării tipului de putere în care planeta trebuie să supraviețuiască fără împărați sau regi (putere suveranistă moștenită), fără suprematism. Este nevoie de o justiție planetară și o armată universală supuse unei nonsupremații unicat (SUA sau Europa, Rusia sau China etc.). Desigur, planeta nu va învăța nimic nici în cazul unei autodistrugeri cumplite. Desigur, nu întreb decât retoric:

Unde ne sunt gânditorii?

Unde sunt marii intelectuali ?

De ce cei ce gândesc trebuie să fie deasupra „războinicilor"?

E nevoie de o renunțare la supremația mică fiindcă întotdeauna ipochimenii vor să conducă (să fie împărați și regi, pre-ședinți etc.). Trebuie să fim lucizi și să afirmăm că omul a luat sfârșit. Trăim supuși unui limbaj nostratic inventat în peșteri, frig și vânt.

Volumul De ce nu s-a gândit încă, în șapte cărți, se compune din:

1. Hestia

2. Tratat desore Arhei

3. Gramatica ființei

4. Depășirea timpului meu

5. Autoreversiunea inexistibilă

6. Epékeina tēs ousías

7. Lysiologia Cărții

Volumul are o copertă superbă. Iat-o:

V.R.: Văd pe coperta a patra câteva fragmente fabuloase care s-au scris despre cărțile dumneavoastră. Aș vrea să le redau pentru că îmi place ce scriu Noica, Marino, Stăniloae, Sorescu, Cioran.

Noica scrie: „Constantin Barbu - excepțional de înzestrat pentru lucrări de erudiție și istorie literară."

Marino scrie: „Efortul lui Constantin Barbu de a circumscrie  și de a defini cât mai strâns posibil ontologia care se ascunde (”zace”) în categoriile gramaticale este efortul românesc cel mai mare care a fost întreprins în această direcție, alături de cel al lui Constantin Noica."

Stăniloae scrie: „Constantin Barbu - gândire profundă și nouă."

Sorescu scrie: „Îi dorim lui Barbu să devină filosoful tinerei generații."

Cioran scrie: „Constantin Barbu - un complice în cultul Nimicului."

Acum vă înțeleg de ce, de peste două decenii, nu vă interesează să se scrie ceva despre cărțile dumneavoastră.

Știu că pregătiți volumele 31-60 dintr-o carte cu poezii mai speciale...

C.B.: E adevărat că am avut noroc că au scris asemenea somități geniale despre unele cărți ale mele. Însuși marele logician Anton Dumitriu fusese impresionat de Rostirea esențială (al cărei titlu exact este Reamintire Ființei, din care epoca a tăiat câteva sute de pagini). Am terminat corectura și am tipărit volumele 31-40, volume intitulate Eliberările, care se compun și se descompun din poezeme într-o sintaxă periculoasă (nu știu dacă sunt poezii erotice sau poezii cu totul altfel, într-o autodestrucție de sine iubitoare a limbii române). Astăzi, nu numai poezia română ci și poezia europeană se află într-un obosit orizont literar. E o oboseală de viziune și de versiune, e un sfârșit de lume care a întârziat prea mult. Cărțile se compun din câte 100 de poezeme, au coperți frumoase și titluri memorabile.

Iată coperțile și titlurile cărților:

- Volumul 31 - la mine-n lyră

- Volumul 32 - silaba neagră

- Volumul 33 - regele vidului era transparent

- Volumul 34 - numai versuitorul

- Volumul 35 - capul meu se biblia

- Volumul 36 - „transcrie-mă în epopee"

- Volumul 37 - să nu mai închizi cartea

- Volumul 38 - la deznumărătoare

- Volumul 39 - o cascadă pînă-n vid

- Volumul 40 - regele regretă gîndul

Cărțile se bucură de desene geniale, din Kandinsky, inspirat alese de prietenul meu Orlando Duinea. Editura este aceeași Editură Revers unde se tipăresc într-o ediție în facsimil color incomparabilă Monumenta Romaniae Historica, monumente care au ajuns la volumul 1300, grație numai Arhiepiscopului Tomisului, Academicianul IPS Teodosie Petrescu.

Niciodată în România nu s-a tipărit o colecție de documente atât de importante, manuscrisele acoperind peste 1000 de ani, de la Ovidius și Evangelicus până la Iachint de Vicina, adică din secolul I până la 1359 (aproximativ 200 de volume aduc mărturii și pentru perioada cuprinsă între 1359-1918).

V.R.: Știu că sunteți membru în mai multe academii internaționale prestigioase, dar nu în Academia Română...

C.B.: În Academia Română sunt membri prietenii mei Eminescu, Noica și Cioran. Postum. Așa că, dragă Victor, e timp destul. Eu sunt mulțumit, onorat și bucuros că sunt membru în multe academii din întreaga lume, din Franța, Italia, Austria, din Argentina – Spania, Italia – Senegal, Moldova, Ucraina, Mongolia. Și am primit de curând vești și din partea altor academii străine. Când devii academician, ești deja bătrân și îți pregătești „operele complete"...

Primirea în Academia Scientiarum et Artium Europaea din Salzburg, ca ordinary member in Class I – Humanities, m-a emoționat și m-a bucurat în chip cu totul special fiindcă această celebră academie are peste 2000 de membri eminenți, între care și 32 de laureați ai Premiului Nobel.

Președintele Univ. Prof. em. Dr. Klaus Mainzer este un mare om de știință și un domn admirabil. FOTO la Salzburg:

V.R.: Știu că, de curând, ați primit și titlul de Cavaliere al Merito Accademicodin partea Senatului academic al Academiei Internaționale Léopold Sédar Senghor, din Milano, pentru întreaga dumneavoastră operă literară.

C.B.: Da, este adevărat. Iată: 

V.R.: Mai știu că, de curând, ați primit și un premiu pentru poezie din partea Colectivului Cultural Internațional, Utopia Poética Universal.

C.B.: Da, le mulțumesc iluștrilor scriitori mexicani și prietenului meu poetul grec Dr. Dimitris P. Kraniotis pentru această onoare.

V.R.: Și ce va urma?

C.B.: Vor urma multe, dar în principal mă interesează să termin corecturile și tipăriturile pentru Supracartea fără de ce, să tipăresc volumele 41-60 din Eliberările și Iluminările obscure.

Când voi fi propus la Premiul Nobel de către mai multe academii, te voi anunța.