Victor Roncea: Intru direct în subiect: Dvs și America, înainte de a primi drapelul Congresului SUA. Știu că în 2022 a apărut în America o excelentă traducere, anume Abandonment of the Void: IV. Mental Landscapes, care este o traducere a volumului patru din Paragină în vid, o carte mare în zece volume și 1000 de pagini. Traducerea este semnată de Veronica Lungu, iar cartea are o prefață excepțională semnată de poetul Bill Wolak. Această primă ediție a fost publicată la Cross-Cultural Communications și a fost însoțită de o prezentare a autorului și a traducătoarei, de câteva citate celebre de Emil Cioran, André Glücksmann și Marin Sorescu. Fiindcă dumneavoastră sunteți „prea modest", voi transcrie aceste prezentări, în original:

„About the Author

Constantin Barbu was born in 1954 in Romania. He graduated with a degree in philology from the University of Craiova. He received a scholarship from the French Government in 1977 from the University of Grenoble. He published his first article in the Romanian magazine Ramuri (1975), and then he published an essay in the magazine of the University of Craiova which was noticed by Constantin Noica, the greatest Romanian philosopher. Then he published his first book The Essential Uttering. This was followed by Essay About the Remembrance of the Human Being in 1985 at the Scrisul Românesc publishing house with a foreword by Marin Sorescu. Since then, he published more than 40 poetry books including: The Royal Illusion, The Elegies of Absence, Versions of the Void, The Destroyed Language, Book About Loneliness, and Madness and Death. In addition, he published more than 35 books of essays including: Unexistable Selfversion, Epékeina t ēs ousías, The Poetical Conversion, and The Change of the Rose. Some of his works were translated into Italian, French, Swedish and English. He edited 100 volumes on various topics. From 19901991, he was editor-in-chief of the magazine Scrisul Românesc, and afterward became a university lecturer at the University Ovidius in Constanta. From 2011 to present, he has been President and researcher of the Institute of History and Cantemirian Studies, The Christian University Dimitrie Cantemir in Bucharest. He is a member of the Académie Européenne des Sciences, des Arts, et des Lettres based in Paris and was awarded the Prize for Poetry from this Academy in Paris 25 January 2020.

Veronica Lungu was born in Craiova, Romania. She studied Journalism, English and French philology at the Faculty of Foreign Languages and Literatures at the University in Bucharest. She is currently teaching English. Her passion from translating comes from a love for both the English language and literature in general. She also has a passion for the French language. She enjoys reading and writing, and some of her favorite authors include Albert Camus, Gabriel García Márquez, and Ernest Hemingway."

Să dăm și citatele din Cioran, Glücksmann și Sorescu (aflate pe Back Cover Blurb).

". . . an accomplice in the Cult of Nothingness." ―Emil Cioran

"The most important philosopher of Eastern Europe." ― André Glücksmann

"The philosopher of the young generation" ― Marin Sorescu

Constantin Barbu: La cât ești de informat și de generos aproape că nu mai am nimic de zis. Cioran a scris aceste cuvinte despre mine („un complice în cultul Nimicului") când i-am trimis, în 1989, cartea mea Hestia. Încercare de a dezlega imaginea lumii, unde aveam un capitol despre Cioran, anume despre prepoziția sans.Când l-am cunoscut în 1990 la Paris mi-a dăruit o parte din corespondența Cioran – Beckett (a se vedea Lesnessde Beckett). Citatul din Glücksmann este prima propoziție din recomandarea marelui filosof francez, recomandare pe care a făcut-o ministrului culturii pentru a mi se acorda cea mai mare bursă a Franței (Războiul din Golf început în 15 ianuarie mi-a „distrus" bursa...). Propoziția din Sorescu este din prefața cărții meleRostirea esențială. Eseu despre reamintirea Ființei. Sorescu fusese impresionat de ideea lui Noica privitoare la geniile României. Anume, la cele 22 de milioane de români, câte un geniu la fiecare milion de români. Primul geniu era chiar prietenul tău Constantin Barbu. Așa că atrag atenția unor analfabeți ca Cărtărescu care crede că poate vorbi despre Fenomenul Păltiniș în limbajul pe care l-a moștenit el de la proletcultistul sinistru Paul Cornea. Aceste Paul Cornea a scris în ziarul Scânteia articolul despre Vladimir Streinu care a declanșat arestarea grupului Noica – Pillat. După ce l-am distrus într-o emisiune la DDTV, Paul Cornea „a recunoscut" marea greșeală a vieții lui (mințind că textul i-a fost modificat de Silviu Brucan). Acest Silviu Brucan se fotografia cu Liiceanu în decembrie 1989 și după. Paul Cornea avea colecție la Editura Humanitas. E complicată istoria, nu-i așa? Chiar fiul lui Paul Cornea, Andrei Cornea (care plagiază din wikipedia chiar pe pagina doi a traducerilor din Platon), venea la mine la hotel în Păltiniș, în decembrie 1990, ca să mă întrebe ce conferință voi ține la Păltiniș (avea pantaloni verzi și mătreață albă în cap). Cu prilejul plagiatelor lui Liiceanu, acest Andrei Cornea, acum chef la GDS, scria la gazeta „22" că nu știe cine e Constantin Barbu. Acum i-am amintit...

Și fiindcă tot am spus câteva vorbe despre Cărtărescu, să sintetizăm destinul lui în trei propoziții:

1. A plagiat în poemul Căderea, unde dă și citate în limba latină cu greșeli.

2. Are iluzii că la cenaclul de luni ar fi existat poeți talentați care ar fi produs optzecisme și postmodernisme. Dirijați de plagiatorul Manolescu și de siniștrii proletcultiști Paul Cornea și Ov. S. Crohmălniceanu, Cărtărescu etc nu puteau fi decât niște scriitori minori.

3. E de neînțeles cum instituții „tari" ale statului român risipesc bani prin ICR etc. pentru a falsifica ierarhiile literaturii române contemporane și a publica în străinătate cărți mediocre scrise de acești ipochimeni.

De mai multă vreme și scriitoarea incultă și fără talent Ana Blandiana încearcă să mintă în toate manualele elevii tineri ai României că este o mare dizidentă și scriitoare cu premii internaționale, cu traduceri la Gallimard și propusă la Premiul Nobel de... Editura Grinta (la schimb cu un post la Muzeul din Sighetul Marmației!). Ca să dau un exemplu șocant voi spune acum, doar în puține cuvinte, că Premiul Herder a fost apropriat printr-o desăvârșită artă erotică... Referentul Premiului Herder, obținut de Blandiana, este un fost subofițer Waffen SS de la Auschwitz, pe numele său Paul Philippi. Dacă poetesa care are festival (F.A.B.) vociferează, voi publica documentul original de la Auschwitz.

V.R.: Chiar dacă v-ați „înrăit" puțin, vreau să dăm măcar un fragment din prefața poetului american Bill Wolak.

"The scope of Constantin Barbu's poem ABANDONMENT OF THE VOID--a tenvolume work written over many years--places it in the long poem genre similar to Ezra Pound's The Cantos and Charles Olsen's The Maximus Poems. Presented here in English translation from the original Romanian by Veronica Lungu is the fourth book subtitled MENTAL LANDSCAPES. Like T. S. Eliot's The Waste Land, the tone of the poem is a little intimidating in that it focuses so relentlessly on the void. Thus, the poem represents a postmodern exploration of inner existential foreboding and distress."

C.B.: Wolak știe carte, simte poezia și este un scriitor generos. Nu pot decât să-i mulțumesc, și îi voi mulțumi într-un chip literar la fel de generos.

V.R.: Dar vorbiți-mi și despre proiectele colosale pe care știu că le veți derula în acest an. Mi-ați spus că duminică noaptea ați încheiat primele 100 de volume din Stîlpul versului ...

C.B.: Până în septembrie public primele 200 de volume din Monumenta Mongoliae Historica (cu documente în 14 limbi și 12 alfabete: va fi ceva incomparabil, Gingis Han însuși va tresări ...). Apoi tipăresc primele 25 de volume din manuscrisele donate Vaticanului de Regina Christina a Suediei. La Stockholm voi lansa și patru cărți ale mele traduse în suedeză, într-o versiune absolut genială. Lucrez susținut și laFontes Nicaenae Synodi, un proiect susținut de Acad. IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, proiect care va avea probabil vreo 500 de volume cu manuscrise în facsimil color. Arhiepiscopul Tomisului este un credincios curat și nobil și a avut noroc găsind, pentru marea sa lucrare 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea din anul 325. Marcus Metropolitanus Tomensis, participant la Sinodul de la Niceea, câteva papirusuri originale și, de asemenea, cele mai vechi manuscrise ale lui Dionysius Exiguus privitoare la Sinodul de la Niceea. Reamintim că Dionysius Exiguus este născut în Tomis – Constanța. Acest an va veni cu două traduceri de câte 1000 de poeme în spaniolă și engleză, antologate din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii, celebra mea carte în 10.000 de pagini care este cea mai mare carte de poezie scrisă până azi. Acum am terminat duminică noaptea încă o carte de 10.000 de pagini, în 100 de cărți intitulată Stîlpul versului. Deci nu mai pot să spun despre Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii că este cea mai mare carte de poezie până azi. Antologiile în spaniolă și engleză vor avea o mică prefață scrisă de mine. Ele vor apărea la o prestigioasă casă de editură din New York, în această toamnă. Atunci cartea va primi unul din cele mai mari premii literare ale Americii. De asemenea, va fi proiectat și un film biografic despre nesmerita mea persoană.

V.R.: Înainte de a vorbi despre cele 100 de cărți din Stîlpul versului v-aș ruga să publicăm prefața cărții.

C.B.: Prefața se intitulează

O experiență poetică periculoasă.

De ce am aprins chibritul care va da foc Laniakeii?

Cele zece mii de poeme ale cărții Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii s-au scris ca o experiență radicală de ruptură atât față de imaginarul poetic, „logica" lingvistică a discursului, „retorica" veche, trăirea interioară „leneșă", sintaxa „tradițională", cât și față de ideea de carte fiindcă trăim în epoca în care deja „nu mai este carte". Existăm în alt chip, după biblion. Gramatica rituală are nevoie de un cutremur abisal, de o catastrofare șocantă.

Cartea, vidul, matrioșca, palimpsestul au avut războaie grele în mintea mea.

Experiențe grele și meditație.

M-am trezit scriind nu aproape cu totul altfel ci șocant și stupefiant, distrugând tetralema care lucra în mințile buddhiștilor marelui vehicul, rafinând, fără știrea mea, fulguranțele mentale de tip zen. Poemele au fost scrise într-o stare de levitație mentală care a durat aproape un an, din octombrie până în septembrie.

Probabil, alte cărți experimentale de poeme pe care le-am scris din 1982 până astăzi au lăsat în scriitură urme de anarhie de cea mai violentă putere indescriptibilă de metapoem.

Elegiile absenței le-am scris în 1982, după moartea tatălui meu. Le-am scris direct la o mașină Olivetti timp de 44 de zile fără nici o modificare de literă. Taralysia este o carte de pictograme, cu mici obiecte suprapuse colii „de scris". Într-un proiect devastator, am așezat într-o mapă 12 coli negre și pe față și pe dos, foi pe care nu scria nimic. Neantul lor așteaptă și acum să le zgârii. Am experimentat, în Biblia nebunilor, cum se poate scrie un poem în șapte limbi, poem care este un cuvânt singur, lung de 100 de pagini fiindcă am unit citate frumoase în română, sanskrită, greacă, latină, germană, franceză și engleză (fără ca eu să produc din mintea mea nici măcar o silabă). Limba distrusă a fost iarăși un experiment cu multă energie negativă, cartea fiind o mapă cu vreo 66 de poeme libere, cu pagini nelegate între ele, cititorul fictiv putând savura cartea ca pe un pachet de cărți de joc, având 66 x 65 x 64 .... x 1 versiuni de carte cu poezii. De o radicalitate fascinantă va fi cartea cu titlul Supremele Angelei. Cartea are 366 de pagini, 365 având câte 24 de versuri pe pagină, iar pagina ultimă, 366, având doar șase versuri. Fiecare vers este tăiat și astfel liber ca să se combine în următorul chip. Dacă „ridicăm" primul vers de pe prima pagină obținem o nouă carte care începe cu primul vers de pe a doua pagină, se continuă cu versurile 2 – 24 de pe prima pagină... O astfel de artă combinatorie face din Supremele o carte care devine 10.000 de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de cărți. Dacă, în chip simbolic, vom citi câte un vers pe oră (fiecare pagină din cele 365 având 24 de versuri, neuitând că ultima are șase versuri pe pagina 366 – ca un an care nu este bisect), atunci cele 10.000 de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de cărți nu ar putea fi citite niciodată fiindcă ar dura mai mult chiar decât existența chiliocosmosului. Este o frumoasă aroganță de nihilist! Recent, am publicat și o carte-pliu Poelyzia(care are și câteva pictopoeme), de 250 de pagini și o lungime de 50 de metri.

Aceste experiențe poetice țin, într-un fel, de forma cărții, atingând puțin și forma minții. Supracartea poetică Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii este un autoportret al Supracărții fără de ce, în care am distrus toată gândirea ontico- ontologică schițată cu ajutorul unui limbaj indo-european de sclavi. Toată gramatica limbilor indo-europene este o gramatică de sclavi. Atât cazurile substantivului cât și modurile și timpurile verbului sunt rod al minții căzătoare care încearcă să țină în viață ierarhia socială. O ierarhie a donației. Cu o dinamică a vieții în care omul își dă singur posibilități și își taie viața în trecut, prezent și viitor.

În Supracartea fără de ce am schițat o autodestrucție totodată parusiacă și eidetică sperând că vom locui într-un timp nou. În volumul intitulat Hestia am pus în joc paradigma absentă, iar strigătul katastasiac aduce în scena obscură a minții epekeina tes ousias forjând o exousie, din curajul pe care ni l-ar fi putut da Apostolul Pavel, diferit însă în chip major. Cartea despre tratatul despre arhei este chiar un tratat despre arhei, iar capitolul său „Un compendium al arheității" aruncă ilumini pe mitologia europeană a principiului (arché, principium, Grund), cu exemplificări din marele poet român Eminescu, cel ce scrie într-o proză a sa că „Archaeus este singura realitate pe lume". Archeul este și origine și cădere a timpului în lume. Am schițat și o Gramatică a ființei făcând hermeneutică pe zece meditații abisale ale lui Eminescu, anume:

"E apus de Zeitate ș-asfințire de idei”

„Căci gîndirile-s fantome, cînd viața este vis”

„A pus în tine Domnul nemărginit de gîndire”

"Nu e nimic și totuși e”

"La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură”

"... un Ahasver al formelor"

"Archaeus este singura realitate pe lume" „La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă"

"Erau din rîndul celor ce n-au fost niciodată”.

„Din chaos, Doamne, am apărut"

Cartea numită Depășirea timpului meuare mai multe „revoluții" care nu se sfiesc de îndrăzneală. Aici studiem:

Autoreversiunea nonmentală

Mărturisire și sărbătoare

Katafagia Cărții

A aplauda universul cu o singură mînă Donatorul fără enigmă

În iubință și întrafară

Este pregătit timpul să ne petreacă în zadar?

Timpul sub ciocan

Schimbarea verbelor

De ce nu s-a gîndit încă?

Gîndul cel mai periculos și cel mai nou Petrecerea gîndirii de la regat la imperiu Noua trans-ex-valuare a tuturor valorilor Ce fel de a fi este acela care nu se atașază niciunui lucru?

Metaopera smintită. Meditații pînă la paralizia imaginației, pînă la paragina cuvîntului, pînă la smintirea minții, pînă la stingerea trupului

Din cartea privind Autoreversiunea inexistibilă nu amintesc decât primul capitol intitulat De ce nu rezistă nici supragândirea la exigențele negândirii?

Eseul privind Lysiologia cărții se ocupă de gândirea gramaticală în orizontul timpului și distrugerea logicii germanului «Es».

Pertransversanțaeste un ghid mental la fel de puternic precum vênayka (un cuvânt care înseamnă cel ce te conduce și de asemenea cel ce te distruge, printr-o frumoasă eliberare în vid), cu care am lucrat „în tinerețe", cuvânt tare ca și germanul durch...

În cartea Codurile historiale ca eroare autolitică am studiat, până la autoliză, codurile în sanskrită, greacă, germană, încercând distrugerea tuturor viziunile despre lume prin „ieșire din sistem". Ținta a fost schimbarea abisală a codului.

CarteaSpargerea codului historial a exersat ieșirea din sistem, spargerea codului. A urmat cartea Ștergerea semnelor. Eliberarea de semne cu meditații despre xenocifrele swacuității, swagrame, despre ierarhii și întruchipare.

În volumul Supracartea fără de ce am meditat despre alayavijnana, despre zero, despre supraimpoziție și tetralemă, despre întrepătrundere și cum ar putea Supracartea fără de ce să producă marea traversare a vidului când întruchiparea este o depășire a donației, iar pertransversanța o depășire regresivă.

Dacă la Supracartea fără de ce am scris toată viața, Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii este o fulguranță.

Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii se des-compune în 100 de cărți care au următoarele titluri, titluri care pot fi o mărturie primă pentru încercarea mea de-a elibera mintea de sintaxa prea tradițională și prea supusă.

Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii se compune din zece cărți „mari", fiecare având la rândul său alte zece cărți (gândind cifra zece ca o cifră care are și unul și vidul).

Cele zece cărți „mari" se numesc astfel:

Cartea schimbată la față

Cartea genială

Cartea zburătoare într-o aripă

Cicatricea poemului

Autotranscriere liberă

Iluminările din floare

Supraviețuirea erotică

Floarea eonului

Regatul descompus

Semnele din urma ta frumoasă

Cartea schimbată la față se compune din următoarele zece cărți:

1. Versul periculos din mierea neagră

2. Versuri de sinucidere

3. Beau scribii

4. Anul secret

5. Un obscur palimpsest

6. Se sparge cuvîntul

7. Trecuse meteoritul cu meninge

8. Steaua îmi trece prin creier pînă-n ea însăși

9. Nihiliștii îmi tăiau venele cu sunetul

10. Îmbătrînisem cu cerneala-n scheme

Cartea genială se înfățișează în aceste zece cărți:

11. Mierea ta neagră

12. Fă-mi semne în vid

13. Manuscrisele fără stea

14. Eu am nevroză

15. Moartea pe margini

16. Sînt în metavers

17. Muribunzii dau un spectacol

18. Magia neagră în eon

19. Oul cu coajă de vid

20. Poezeaua descompusă

Cartea zburătoare-ntr-o aripăare următoarele zece cărți:

21. Ce să fac cu o clipă în vid

22. Eu putrezeam într-un poezem

23. Cuvîntul următor

24. Eu voi vorbi cu ilumina ta

25. Să-mi spargi frumos craniul deasupra vidului

26. Un pericol sărac

27. Limba îmi va fi imaginară

28. Regina așteaptă un timp nou

29. Matrioșka de zgomote

30. Cu steaua-n vid

Cicatricea poemului are în compoziție următoarele zece cărți:

31. La mine-n lyră

32. Silaba neagră

33. Regele vidului era transparent

34. Numai versuitorul

35. Capul meu se biblia

36. „Transcrie-mă în epopee"

37. Să nu mai închizi cartea

38. La deznumărătoare

39. O cascadă pînă-n vid

40. Regele regretă gîndul

Autotranscriere liberă, în zece cărți:

41. Cărticica e liberă

42. „Oprește-te din operă"

43. Versul mirosea a vers

44. Dau un regat pentru stupa ta

45. Zugravul între galaxii

46. Sintaxa din fereastră

47. Regina cu eon

48. Cerneala s-a terminat

49. Hemoragia de himere

50. Metaversuitorul

Iluminările din floare, de asemenea, în zece cărți:

51. Orgie în vid

52. Roza neantului nentrerupt

53. Fala crematoriului

54. Treceau invizibilii unii printr-alții

55. Nihilia de hîrtie

56. A negat privighetoarea

57. Zgomotul atît de bogat

58. Stupa ta, ce carte-n elixir

59. A uitat în haos stiletul

60. Zeii găureau o foaie

Supraviețuirea eroticăare zece cărți:

61. Mintea din stea

62. Ciorna sinuciderii

63. În vremea stupei tale

64. Cînd leonardo a spart cartea

65. Regina care transmuta

66. Sărbătoare-n absență

67. "Pasărea sînt eu”

68. Timpul deja a trecut de delphi

69. Inchizitorul fără nici o carte în mînă

70. Eu beam creierul bolnavului cu metavers

Floarea eonului are zece cărți care se intitulează astfel:

71. Limba neagră nu mai scrie

72. Dă-mi floarea încifrată

73. Colecția de viduri albe

74. Eu voi fi matrioșka

75. Matrioșka de viduri

76. Pe dinafara cărții

77. Erau schițe neanticești

78. Orgie în vid

79. Decompoziții

80. Cartea îi ținea pe scribi cu capu-n jos

Regatul descompus este „descompus" din zece cărți:

81. Existibilii domnului

82. O eclipsă de hârtie

83. Acela rupe cartea-ncontinuu

84. E nihileală

85. Departe alchimistul ardea

86. Tremură vidul pînă exist

87. Regatul descompus fără nici o denumire

88. O descreierare postumă

89. Scriptoriul din stupa ta

90. Am aprins chibritul care va da foc laniakeii

Semnele din urma ta frumoasă învelesc marea carte erotică în ultimele zece cărți:

91. Sînii tăi din miere străvezie

92. Drumul vrea să treacă prin craniul meu la întoarcere

93. Scrisoarea cu cerneală albă

94. O carte care să dea peste vid

95. Fabrica mică

96. Toți sînt troieni

97. Poemul fără de ce

98. Stupa stupelor

99. Versiunile pînă dincolo

100. Cînd mi s-a dat să scriu hîrtia

Poemul este în eminența sa autodistructivă o iubire îndrăgostită de vid, fiindcă marea experiență a gândirii este vidul și a poemului este o traversare a vidului dintr-o putere pe care nu ți-o dă decât iubirea cvasimistică. Cutremurul unei astfel de experiențe este mai cumplit decât zenul și mai straniu decât ceea ce ai putea găsi în Gaṇḍavyūha. Dacă le ai deja impregnate în tine lipsa lumii și a naturii proprii, obscuritatea îndurării în haos, lovirea minții de absență și transfigurare aceste neacestea pot să-ți dicteze poemul chiar când îți sparg mintea în chipul cel frumos. Numele însuși al unei femei superbe poate să fie mantra ta și cifrul cel mai persistent. Orice elyberare poate să-ți zboare creierii în geniile care au scris în sanskrită, în greacă sau în germană, susținute de un chip superb care are chiar numele Ely.

Omulețul trăitor pe pământ și-a agățat mintea de un început, arché, principiu, ca să aibă de unde să cadă și să se întoarcă din duh în văzduh. Ar fi de vreun folos să amintesc seria infinită de fragmente întregi a lui Fa-tsoung? Există o subtilitate pe care o poți vedea la lumina chibritului, o subtilitate care îți iluminează identitatea existențială și interpenetrația ta de-a dreptul cu Laniakea. E bine să știi să joci tare cu absența obstrucției și relativitatea cauzală. E greu în vid!

Sau autodistrugerea tetralemei, după Nagarjuna? Dar „distrugerea fulgerului"? E greu de trăit și imaginat neatinsul și ingândibilul. Trebuie să ai întâi de toate o putere de autodistrugere și de eliberare fiindcă nu este suficient să răstorni construcțiile reale sau construcțiile mentale. Ești încastrat fără voia ta fizico-mental în gramatica ritualică. Trebuie să trăiești inexistența din svabhāva la fel ca și din śūnya și să știi că sunt zgomote. Orice răsturnare în co-gândirea indestructibilă este un „salt periculos", dar frumos. Poezirea poate să-ți dea forță să te eliberezi și să încerci ceva absolut nou și cu totul altfel. Ochiul deschis și craniul crăpat, iată începutul unei experiențe eliberate și, de ce nu, eliberatoare. Revelație și revoluție. Trebuie să reciți până treci dincolo și să nu-ți fie frică de abis dacă te-ai perfecționat în levitație. Așa cum o experiență erotică smintitoare nu poate fi descrisă. Tot așa cum a fi hermeneu neinspirat al poemelor din Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii ar însemna a le răpi libertatea, nebunia bogată a limbii în care au fost transcrise și transscrise. De aceea, fratele meu, cititorule, eu tac fiindcă vreau să te las singur cu mintea ta ca să vezi cât este de greu să transcrii ce exiști, fiindcă a fost cumplit de greu să exiști ca un simplu și smerit și sărac poezist trans(s)cris.

Cititorul posibil să fie cu mare grijă: poemele sunt periculoase pentru minte. Și dacă îndrăznești să le retrăiești, aceste poeme au o cianură distrugătoare. Experiența trăită, însă, și experimentarea acestor poezeme ar merita riscul.

Cine aprinde chibritul dintr-un vers periculos poate da foc laniakeii, ca și mine.

V.R.: Așadar aceasta este prefața antologiei de 1000 de poeme din cele 10.000 de poeme ale supracărții intitulată Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Ați încheiat de curând și volumul 100 din Stîlpul versului, o carte pe care ați proiectat-o în vreo 243 de volume. Dacă v-aș invita să spuneți trei propoziții despre Stîlpul versului ce ați spune, „întâi de toate"?

C.B.:Stîlpul versului este o carte scrisă pentru soția mea Angela, și este proiectată a avea câte un poem pentru fiecare zi din viața ei (23 august 1955 – 7 iunie 2021). Stîlpul versului e o carte în sintaxă autodistructivă, în sintagme absolut neobișnuite, uneori șocante, resturi dintr-o experiență zen și dintr-un nihilism de Mare Vehicol. Stîlpul versuluiare în până în prezent aceste 100 de cărți (fiecare carte compusă din 100 de poeme).

1. o lumină-mprumutată

2. neantul care termina arta

3. toată cerneala angelică

4. paragină de putrezire

5. Dumnezeu va aduce un ou

6. mierea din vid

7. am zarul care nu se rostogolește

8. azil mic în vid e totul

9. Domnul schimbă steaua

10. erai atît de frumoasă

11. mă descompun ca orice cadavru sărac

12. cuvîntul cînd era stea

13. era o lumină care călărea oameni

14. scriptorul cu sînge negru

15. arborele de la marginea vidului înflorește

16. un fel de carte uitată-n cimitir

17. lăsînd moartea gravidă

18. eu băutorul meu de sînge fiind

19. sclavul își privea titirezul

20. eu însumi sînt al neștiinței

21. iluminatul va putrezi în craniul meu

22. aerul rotund din delphi

23. zarul cade singur în țeasta domnului

24. martorul văzuse cum întrerup caligrafia

25. dementul suplinitor

26. la sfîrșitul cărții se schimbă gărzile

27. muribundul strîmbase destul galaxiile

28. clovnița neagră îmi șlefuiește mintea

29. morga goală rămâne goală

30. eram din cumplițenie

31. la patefon nu e nimeni

32. cadavrul meu va fi plin de versuri

33. trăiam deja indiferent în licărire

34. poemul care s-a sinucis

35. regele ciumei fusese poet

36. versiunea mea de pămânțean straniu

37. era o roire cu oarecare cianură

38. cartea ca o spaimă

39. beau cianură cu fluturele meu

40. o roză neagră-n mîna mea dreaptă

41. împăratul albastru

42. lumina neagră

43. flutura avea clavicule imaginare

44. regele în vers învia

45. nenăscuții nu văd niciodată galaxia

46. greierul cred că îmi luase ilumina

47. poemul schilod al îngerului de aer

48. vulturul transparent

49. poezistul mai trăise în levitație

50. steagul versului era steagul versului51. scribii de la fulda

52. e o ceremonie de miere

53. neantul e pe sfîrșite

54. cadavru de rege mintal

55. era o măiestrie fără fereastră

56. spectrele vorbesc între ele

57. limba albastră tace în treacăt

58. craniul-adăpost

59. e o artă creierul

60. greierul avea în mintea lui un cîntec provizoriu

61. scrisoare pe meninge

62. versiunea se subțiase

63. cartea cu greu o transcriu

64. arcul fără săgeată

65. schițe de revoluție

66. convalescent cu craniul meu

67. versul distrugător era vers negru

68. palimpsestul inexscriptibil

69. conturul de cadavru

70. cartea spartă singură

71. cartea e goală

72. eu scriam pe dinafară

73. inversul care se întoarce

74. o clipă - „„a poemului"

75. scriu poezii în sistemul solar

76. scrisul mă minte că exist

77. eu mai bat un cui în vid

78. era gîndire neagră fără desemnări

79. scriam poeme fără posesor

80. la ce bun să inversezi vidul ?

81. e crimă existența

82. cascada de cranii

83. opera ruginise de mai multe ori

84. beam apă inventată

85. matrioșka vopsită

86. mă respectau crezînd că eu țin vidul

87. matrioșkă în vid

88. inchizitorii știau pe de rost chilioversul

89. poet cu zarul în mînă

90. vînzătorul de vid

91- se termină arta

92 - voi da o petrecere cu cenușa mea

93 - în crematoriul mintal

94 - mintea suspendată se decolora

95 - autopsia într-un vers

96 - eu trag cu arcul în vid în tot eonul

97 - am ultimul craniu

98 - poemul descompus nu mai era de-un singur fel

99 - eu aveam cicatrice pe meningea mea

100 - imnul laniakeii

Ca și celelalte 90 de coperți și coperțile 91-100 sunt absolut incomparabile, ele fiind ieșite din imaginația prietenului meu Orlando Duinea, graphic designer al Editurii Revers. Editura Revers, condusă de directorul Răzvan Burada, este editura care a tipărit colecția Monumenta Romaniae Historica, în peste 1000 de volume, o colecție de documente care nu are egal în nici o cultură din lume. Este mai mare decât orice colecție de documente tipărită de Vatican, Italia, Franța, Germania, SUA, Rusia sau China. Grație acestei colecții, tipărită prin grija IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, istoria României este realissimă și există.

V.R.:Ce proiecte și ce vești literare va aduce anul 2025?

C.B.:Vor apărea traduceri în spaniolă și engleză, câte 1000 de poeme, din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii, la New York. Va fi o sărbătoare, cu un mare premiu literar și cu un film documentar absolut excepțional. La Paris va apărea o carte despre Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Patru cărți de poeme, între care Supremele Angeleiși Cele zece elegii care sfârșesc poezia, vor apărea într-o traducere genială în limba suedeză. Aceste cărți de poeme, în suedeză, vor fi în lumină la Stockholm cu prilejul prezentării primelor 25 de volume de manuscrise în facsimil color, manuscrise care au aparținut Reginei Christina a Suediei și se află în prezent în Vatican. Încerc să fac și o expoziție cu manuscrise și documente legate de destinul Suediei și al României, cu documente surprinzătoare. Vor fi prezentate cărți și documente esențiale: Bibliatradusă de Milescu Spătaru, manuscrise din Eminescu, „conexiuni" Cantemir, un document istoric din secolul XIII etc..

Încep tipărirea primelor 200 de volume din Monumenta Mongoliae Historica, o colecție fenomenală care are o introducere specială scrisă de Acad. Mend-Ooyo Gombojav, președintele Academiei și Științe și Poezie din Mongolia. Voi tipări, împreună cu IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, câteva sute de volume cu manuscrise în facsimil color, volume ce cuprind cele 80 de documente fundamentale ale Sinodului de la Niceea din anul 325, anunțând, totodată, că am găsit încă patru papirusuri originare grăitoare despre Sinodul din anul 325. Până acum nu se cunoștea decât papirusul lui Callistus. Regret enorm plecarea la cele veșnice a Papei Francisc, care trebuia să fie prezent la patriarhia din Constantinopol, împreună cu patriarhul Bartholomeu I, cu ocazia celor 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea. În prezența lor, Arhiepiscopia Tomisului făcea această donație monumentală. Donația se va face.

V.R.:Aș vrea ca în dialogul nostru următor să vorbim numai despre cele 100 de volume în 10.000 de pagini din supracartea de poeme Stîlpul versului. Și aș vrea să nu mai vorbiți cu modestie fiindcă Stîlpul versului este o carte la fel de mare ca Eu am aprins chibritul care va da foc laniakeii.

C.B.:Dragă Victor, știi că eu nu sunt un ins modest. Dar acum am simțit și am priceput ce înseamnă modestia din smerenie în fața unei mari opere. În momentul în care publici cea mai mare operă poetică scrisă vreodată în lume (și eu am publicat două cărți care au câte 10.000 de pagini), te simți umil în adevăr, smerit în creier și cel mai neimportant om din lume. Eu nu am scris aceste cărți ca să fie „cele mai mari", ci pur și simplu ele s-au autodictat în mâna mea dreaptă. Eu, afirm cu seriozitate, nu am absolut nici un merit.

Dar despre aceste experiențe fenomenale vom mai vorbi, fiindcă încerc să înțeleg eu însumi ce s-a întâmplat.