ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 8 decembrie 1941, Franklin Delano Roosevelt a cerut de la tribuna Congresului reunit o declarație de război împotriva Japoniei. Cu o zi înainte, în zori, portavioanele japoneze lansaseră un atac laș devastând flota americană staționată la Pearl Harbor.

„Nu ne rămâne decât un sigur lucru de făcut, și anume să înfrângem Japonia”, a afirmat fostul președinte Herbert Hoover, principalul om politic republican al vremii. Dar pentru prieteni, „Șeful” a transmis alt mesaj: „Știm cu toții că după ce am tot zgândărit șarpele cu clopoței, l-am făcut să muște.”

Astăzi, la 70 de ani după Pearl Harbor, a fost scoasă la lumină o remarcabilă istorie secretă, scrisă între 1943 și 1963. Este explicația lui Hoover cu privire la ce s-a întâmplat înainte, în timpul și după războiul mondial, care urma să anticipeze moartea Vestului.

„Freedom Betrayed: Herbert Hoover’s History of the Second World War and Its Aftermath”, cartea editată de istoricul George Nash, reprezintă o condamnare severă a lui FDR și a celor din jurul său, care au mințit cu nerușinare că vor să țină America în afara războiului, în timp ce făceau pas după pas pentru a ne băga în război.

Cu toate acestea, cartea nu este polemică. Cele 50 de pagini care descriu evenimentele premergătoare războiului din Pacific conțin memorii și documente ale tuturor părților pentru a confirma concluzia lui Hoover.

Care era situația Japoniei în vara anului 1941? Prinsă de patru ani într-un război cu China pe care nu putea nici să-l câștige, nici să-l încheie, aventurându-se în Indochina franceză, Japonia se vedea ajunsă la capătul resurselor. În interiorul guvernului, exista o puternică facțiune condusă de primul ministru Funimaro Konoye care încerca disperată să evite un conflict cu Statele Unite.

Tabăra „pro-anglo-saxonă” includea ofițeri de marină, care luptaseră alături de americani și englezi în Primul Război Mondial, în timp ce partida favorabilă războiului era concentrată în Armată: generalul Hideki Tojo și ministrul de externe Yosuke Matsuoka, an antiamerican înverșunat.

Pe 18 iulie, 1941, Konoye l-a înlăturat pe Matsuoka, înlocuindu-l cu amiralul „pro-anglo-saxon” Teijiro Toyoda.

Răspunsul american: pe 25 iulie, am sechestrat toate activele japoneze din SUA, punând capăt tuturor exporturilor și importurilor, și refuzând Japoniei accesul la petrolul pe care se baza țara și de care depindea imperiul.

Uimit, Konoye a continuat politica sa pacifistă câștigând în secret sprijinul marinei și armatei pentru a se întâlni cu FDR pe coasta americană a Pacificului ca să asculte și să răspundă la cererile americane.

Continuarea, AICI