Artistul Dan Puric împărtășește într-un interviu acordat Cristinei Ghiță sentimentele care îl animă la finalul spectacolului de teatru Acești Români fantastici. Filmul Bucuria care se naște pe scenă, realizat de Constantin Ghiță, este dovada vie că actorul Dan Puric a pus în practică îndemnul magistrului său, regretatul Dem. Rădulescu: „Măi, Puric, când intri, dragă, pe scenă, tu să te bucuri! Ca să se bucure și spectatorul”.  

„Omul, dacă se bucură, fuge răul. Răul este alergic la bucurie și la umor.

N-am cabinieră, n-am recuzită și am bucuria teatrului ăluia de început, când actorul era totul. (...) N-am nimic, dar am ceva prețios: am pe Dumnezeu și bucuria care se naște pe scenă. 

E o poveste apocrifă, că Maica Domnului a venit cu Iisus Prunc la o mănăstire. Și au venit foarte mulți monahi, care i-au spus toate rugăciunile și i-au citit toate textele sfinte. Și, de curând, intrase în monahism un saltimbanc, care n-a știut nimic, i-a făcut niște giumbușlucuri. Și Hristos a râs, cu Maica Domnului. Zice Publius Tertulus, în procesul-verbal dat de guvernatorul Iudeii, spune că Iisus nu a râs niciodată. În această apocrifă se spune că Iisus, ca prunc, a râs. Artistul a fost cel care L-a făcut să râdă.

Eram în chilie la părintele Athanasie și, acolo, era prinsă în piuneze o fotografie alb-negru, xerocopiată. Stătea, așa, într-o parte. Te răzbăteau din fotografie niște priviri, de așa o forță că parcă penetrau istoria. Parcă, în clipa în care au fost fotografiați, ei au privit nu în aparat, în veșnicie. Zic „Cine sunt?”. „Sunt părinții mei”. Părintele Athanasie, cu 17 ani de pușcărie, era continuarea acelei tării românești. Ei, eu când fac gestul acela, vreau să aduc aminte oamenilor de rădăcina lor.

Când apar aplauzele, sunt niște victorii. Când nu se aplaudă, s-ar putea să fie niște lucruri mai puternice decât victoriile: o înțelegere de sens.

Mi-a zis meșterul Beligan că a vorbit cu Laurence Olivier și l-a întrebat pe L. care este diferența dintre un actor mare și unul genial. Și Laurence Olivier a spus că pe cel genial nu-l interesează aplauzele. Sensul, dimensiunea, unde te duci.

Moartea n-ai s-o înțelegi niciodată. Ea este o mare taină, este un scandal al ființei. Ea are sens numai atunci când știi că există acel Dincolo care ți s-a arătat prin Creștinism.

Să credeți în om, în ceea ce a lăsat Bunul Dumnezeu și să vă păstrați sufletele astea extraordinare.

Cum zicea Sfântul Meletie: Nu pentru slava deșartă, pentru Cruce!

Tineretul nostru este terminat. Dar ce faci dacă în sală este un tânăr care are capacitatea să se refacă și să refacă, tu nu ești dator să-i dai mai departe? Așa cum mie mi-au dat de pe scenă și din cărți alții. Veriga aceasta a neamului cum se face? Teatru creștin! Să îl iei pe băiatul ăla de la smartphone și să-l înveți să gândească. Să își găsească sinea. Dar nu printr-o teorie. E-o scânteie acolo.Să-l bucuri, în primul rând! Să-l bucuri că există în integritatea lui și că există Ceva deasupra. 

Nu trebuie cedat, trebuie mers. Nu e vorba de ambiție, e vorba de dragoste față de celălalt. Cred că în dragoste e vorba nu de a-l convinge pe celălalt, ci de a-l contamina. Pe mine maestrul meu Dem Rădulescu nu m-a convins niciodată. Iubindu-mă și iubindu-l m-a contaminat pe tot restul vieții. Așa zice: „Când intri, dragă, pe scenă, tu să te bucuri! Ca să se bucure și spectatorul. Și când ți-o fi mai rău, gândește-te la mine!”.

Important este ceea ce ești. Dacă ești aproape sau departe de chipul lui Hristos. Cine ești! Poți să faci tu tot felul de culturism ortodox, să ții toate posturile, dacă tu nu ești aproape de chipul lui Hristos, nu ești nimic. Cine ești! 

Eu acest spectacol l-am dedicat profesorului meu de la Școala Populară, d-lui Traian Ailenei. Îi spuneam: „Domn profesor, comuniștii sunt la putere, totul este praf și pulbere”...

„Băi băiatule, și tu ce-ai de gând să faci? Să te circumscrii lumii? Fă-o și tu praf și pulbere! Tu te-ai uitat puțin ce-ai în spate? Ce istorie ai tu în spate ca popor, te-ai uitat? Tu te supui evidențelor sau te supui destinului major creștin al acestui popor?”.

Am încremenit. Aveam 21 de ani. Traian Ailenei, nu știe nimeni de el. Geniu! Mă învăța să privesc România. Mă învăța să privesc valorile. Zicea: Trebuie s-o iubești în ciuda evidențelor. Toți creștinii, toți martirii au fost în ciuda evidențelor”, îi mărturisea maestrul Dan Puric reporterului Cristina Ghiță. 

Premiera spectacolului „Acești Români fantastici” a avut loc pe 10 martie 2019 la Sala Rapsodia din București. Compania de teatru „Dan Puric” a continuat seria de reprezentații și în alte orașe din țară, avându-i în distribuția acestui spectacol pe actorii Amalia Ciolan, Beatrice Rubică și Ovidiu Cuncea. 
 
Potrivit paginii de social media Compania de teatru Dan Puric, următoarele reprezentații ale spectacolului „Acești Români fantastici” se vor ține la Cluj-Napoca (joi, 5 martie) și la Constanța (vineri, 20 martie). ActiveNews este partener media al evenimentului.