ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În discursul său, de-acum faimos, de la ICR, academicianul Nicolae Breban spunea despre români că, probabil stând atât de mult sub ocupaţie (influenţă) străină, am căpătat, printre alte reflexe, şi pe acela de a pupa şeful în fund, excesiv de mult.

Nu am putut să nu fac legătura dintre asta, ziua de 9 mai şi decizia Metrorex de a numi câteva staţii după ţări din Uniunea Europeană. De câţiva ani încoace, cu preponderenţă după accesiunea României în UE, în această zi, accentul cade pe Ziua Europei. Dar ce este Europa? Este Europa o identitate comună, un loc al apartenenţei comune indiferent de ideologie?

George Friedman, reputatul analist american spune aşa despre naţionalismul european: "Îi uneşte pe cei care au o moştenire comună şi îi respinge, intenţionat, pe cei care sunt diferiţi”. Simplu, nu?

Avem noi o moştenire comună cu, să zicem, Marea Britanie? Avem, dar e minusculă. Avem cu Ungaria? Avem. Avem cu Franţa, avem cu Grecia, avem cu Italia, avem şi cu Rusia. Dar e suficient ca să renunţe la identitatea lor ? Vremurile în care trăim, ne arată clar că răspunsul este "NU".

"Europa" este o casă comună doar pentru cei de aceeaşi ideologie şi doar atunci când interesele financiare coincid.  Noi am fost europeni când am dat "liber" la accesul străinilor la resursele naturale ale României, suntem retrograzi şi naţionalişti atunci când protestăm pentru că vedem că suntem furaţi ca-n codru. La propriu.

Fac o paranteză, apropo de cazul Holzindustrie Schweighofer: acum 1 an, când ActiveNews relata despre protestele a câteva zeci de persoane şi ONG-uri din Ardeal împotriva acestei companii, aşa-zişii formatori de opinie, liderii "informali" şi revoluţionarii de profesie erau ocupaţi cu alte misiuni. Acum câţiva ani, când toate aceste abuzuri au devenit posibile, o parte din tinerii frumoşi care şi-au luat ţara înapoi urlau ca din gură de şarpe împotriva încercărilor de a pune oprelişti privatizărilor sălbatice, pe motiv de...europenism.

Din multe puncte de vedere, România este cea mai modernă şi liberală ţară din Europa. România este un model pentru drepturile minorităţilor naţionale, în România se votează la liber oriunde te-ai afla (nu ca în state bananiere ca Danemarca, Marea Britanie, Germania, Ungaria, Irlanda, Grecia, Israel, etc) , statul român a pasat controlul resurselor strategice în alte mâini ca nimeni în Europa, avem una din cele mai permisive legi din Europa pentru uciderea copiilor nenăscuţi, minorităţile sexuale şi religioase sunt prezente la toate televiziunile şi pe toate siteurile porcăind majoritatea, la noi poţi avea şi opt cetăţenii fără probleme( nu ca retrograzii ăia de nemţi!) şi exemplele pot continua. Am încheiat paranteza.

Ceea ce doresc să spun este că în dorinţa de a face pe plac celui mai mare, ajungem să facem gesturi prosteşti, plecăciuni prelungi şi false, care creează o senzaţie de fals, de spoială şi care, în final, nu ajută la nimic.  De ce nu putem să ne amintim de războiul pentru independenţa României? Cumva pentru că trebuie să ni se inoculeze ideea că trebuie renunţat la acest concept?

"Independenţă" şi "suveranitate" sunt două concepte care stârnesc teroarea pe holurile de la OMV, Erste, ENEL, CEZ, Hotnews, Holzindustrie Schweighofer sau Grupul de Dialog Social. Şi-atunci, e mai bine să le ascundem sub preş,  în acelaşi timp protestând împotriva preţului benzinei, a defrişărilor ilegale, etc.

Un alt motiv pentru care cred că se trece cu vederea peste Ziua Independenţei Naţionale este faptul că în acel război am fost aliaţi cu...Rusia. Vă imaginaţi vreo tribună unde s-ar putea discuta despre asta? Azi? Sau să se vorbească despre negocierile pentru recunoaşterea independenţei de către Marile Puteri şi de condiţiile care ni s-au pus pentru asta? Vă las google-ul la dispoziţie pentru a le căuta, în public nu vom mai auzi nimic despre acest subiect.

Din păcate, într-o zi în care naţiunea ar trebui să se oprească măcar un minut(nu trei ca israelienii) pentru a-şi aduce aminte de cei care au făcut posibilă libertatea lor de a se bucura şi de a se considera ce doresc, momentul este aruncat în derizoriu.

Aşa că de 9 mai vom avea de ales între ideologia europenismului şi ideologia rusismului. Care nu diferă decât în formă, amândouă întâlnindu-se în minciună. Din staţia "Nicolae Valter Mărăcineanu" nu mai pleacă nimeni. Suntem ocupaţi cu dansul şi muzica n-o stabilim noi. Drum bun!