Oamenii au delimitat timpul în unități standard: o zi are 24 de ore, o oră 60 de minute și un minut 60 de secunde. Cu toate acestea, deseori percepem foarte diferit trecerea timpului. Avem impresia că ziua „a zburat” pur și simplu fără să ne dăm seama, iar alteori pare că un minut nu se mai termină. De ce simțim asta?

Michael Flaherty, profesor de sociologie la Colegiul Eckerd, a explicat pentru publicația Live Science un fenomen ciudat, dar foarte des întâlnit: perceperea anormală a timpului.
După ce a studiat 30 de ani modul în care oamenii percep diferit trecerea timpului, Flaherty a observat două situații extreme: timpul care pare „să zboare” și timpul care pare „să se târască”. 

Oamenii au impresia că timpul trece extrem de încet atunci când au parte de senzații foarte intense – cum ar fi durerea sau frica – când iau parte la un concurs sportiv sau se află pe câmpul de luptă. Sportivii, dar și soldații au relatat momente extrem de tensionate, în care au avut impresia că totul în jurul lor se desfășura cu încetinitorul, de parcă timpul ar fi curs mai încet. Desigur, era doar o iluzie, prin care mintea lor a reușit să facă față stresului extrem din acele momente.

Interesant este însă că impresia de „timp care se târăște” apare și în situația opusă: când nu avem nimic de făcut și suntem foarte plictisiți. Fenomenul apare însă tot din cauza unei situații extreme: mintea noastră nu este stimulată și atunci devenim practic obsedați de plictiseală, de trecerea timpului, de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Acordând o atenție anormală mediului înconjurător, creierul nostru se simte asaltat de informații, devine stresat și atunci reacționează ca în situația menționat mai sus: „încetinește” timpul, ca să poată face față experienței intense prin care trece.

De cealaltă parte, timpul pare să „zboare” atunci când facem activități de rutină, care nu presupun o intensitate mare a trăirilor. De exemplu, la serviciu, în activitățile noastre zilnice, ori la volanul mașinii, în drum spre casă. Nu mai suntem foarte atenți la ce facem, pentru că nu este nimic nou, știm tot ce avem de făcut și acționăm automat.

O altă situație când timpul parcă „zboară” apare din cauza modului în care memoria noastră pierde unele informații care nu mai sunt importante. Dacă nu ni s-a întâmplat nimic remarcabil în anul care tocmai s-a încheiat, probabil avem impresia că a trecut foarte repede. 

În orice caz, ultimele 12 luni banale par să fi trecut mai repede ca ultimele zile, în care am avut parte de multe provocări: ne-am schimbat locul de muncă și ne-am făcut noi prieteni. În acest exemplu, explicația este simplă: am uitat mare parte din experiența anului trecut, pentru că nu a fost intensă. Acest fenomen, numit de specialiști „erodarea amintirilor”, ne face să avem falsa impresia că un an sau o lună a trecut extrem de repede. Totodată, ne curăță memoria de amintirile inutile, banale, nefolositoare.

Totuși, în ciuda acestor fenomene oarecum neobișnuite și extreme, oamenii percep de obicei corect trecerea timpului, explică Flaherty. Astfel, dacă trebuie să ne întâlnim cu un prieten peste 10 minute, vom estima corect activitățile noastre, ca să ajungem când trebuie la locul stabilit. Putem face asta chiar și fără să ne uităm la ceas. Dacă nu credeți, încercați!