La Editura „Ideea Europeană” a apărut cartea „Decoct de femeie”, de Sorin Lavric, primul volum lansat de autor în 2019.

„În urmă cu cîțiva ani, în cursul unei discuții împinse pînă la pragul exasperării, Ion Papuc, un intelectual pe care nu șovăi a-l considera unul din părinții mei spirituali, mi-a mărturisit că se îndoiește că aș putea face o mistică a femeii îmbinînd speculația cu literatura. Argumentul dînsului era întreit: speculația nu face casă bună cu mistica, mistica nu are drept ținta femeia, iar literatura nu are puncte comune cu mistica. Din îndoiala dînsului s-a născut o ambiție a cărei expresie e cartea de față. În paginile ei, muchia rece a conceptelor seci se îmbină cu tiparul primitor al plăsmuirii literare, rezultatul fiind o viziune mistică.

În carte este vorba de filosofia femeii, nu de apologia ei. Ar fi fost o impolitețe față de mine însumi dacă m-aș fi lăsat molipsit de spiritul feminist al epocii. De aceea volumul se străduiește să impună un canon de intepretare a femeii care este în răspăr cu plaga egalitaristă de azi. Aș fi cu totul neconsolat dacă mi s-ar reproșa că sap piedestalul eternului feminin. În realitate, îi atribui femeii un rang inconfundabil, de ființă cu totul diferită de natura bărbatului. Cele două naturi sînt complementare fără a avea nimic comun între ele. 

Dacă e s-o rezum, cartea propune trei feluri de frumusețe și șase tipuri de temperament. Ele sînt descrise cu ajutorul unui aparat speculativ care este alcătuit din zece scheme. Schemele au drept punct culminant o unitate mistică ce le închide într-un cerc coerent. Ca totul să nu plutească într-o ceață de abstracțiuni sterpe, am ilustrat schemele prin șase portrete. Rezultatul e o doctrină pe care nu am ezitat s-o numesc mistică a femeii. Termenul care surprinde filonul acestei mistici e cel de decoct.

Să ne amintim ce se întîmplă în cazul banal al fierberii unui ceai: principiile active ale plantei trec din substanța uscată în apa caldă, în virtutea unei infuzări treptate. E un decoct a cărei esență stă în păstrarea intactă a unor însușiri care au trecut din plantă în soluția ceaiului. Cînd beau ceaiul, îi consum principiile active, nealterate, ale plantei. Ceva asemănător se întîmplă prin aplicarea celor zece scheme asupra substanței concrete a cîtorva femei. Partea inertă a proprietăților comune sexului slab vor rămîne în urmă, nefiind absorbite de ciurul celor zece filtre, în schimb idiopaticul fiecărui caz va ieși în evidență sub forma unui principiu activ, a cărui unicitate va fi prinsă de îmbinarea schemelor. În final obțin un catalog de simboluri feminine, un soi de catastif insolit în care portretele, cu toate că provin din evocarea unor episoade concrete, sînt rodul unor scheme. E un decoct de femeie în varianta speculativă a evocării prin concepte. Să consumi decoctul unor femei cărora, păstrîndu-le principiile, le-ai omorît persoana, iată ce înseamnă să faci filosofia lor”, spune Sorin Lavric despre acest volum.