În cea de-a cincea duminică din Postul Sfintelor Paști, a Sfintei Maria Egipteanca, în cadrul Sfintei Liturghii din Biserica Ortodoxă este rânduit să se citească două pasaje din Sfânta Scriptură: Ev. Marcu 10, 32-45 (cererea fiilor lui Zevedeu de a fi proslăviți împreună cu Iisus și răspunsul Acestuia despre adevărata mărire, aceea de asuma suferința și de a sluji pe aproapele) și Ev. Luca 7, 36-50 (ungerea lui Iisus în casa unui fariseu cu mir și lacrimi de către o femeie păcătoasă și pilda despre iertare ca măsură a iubirii).

„În vremea aceea, luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta, și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea, și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza. Dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” (Ev. Marcu 10, 32-45)

„În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir și, stând înapoi lângă picioarele Lui și plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei să le șteargă. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sinea lui: Acesta, dacă ar fi proroc, ar ști cine e și ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Atunci, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune! zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt, cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește. Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele! Atunci au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sinea lor: Cine este Acesta care iartă și păcatele? Dar Iisus a zis către femeie: Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!” (Ev. Luca 7, 36-50).

În predica susținută de preotul Vasile Mihoc la duminica a 5-a din Postul Paștilor anului 2012 la parohia Lazaret II din Sibiu, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, se atrage atenția asupra faptului că drumul spre Slava lui Dumnezeu trece prin Patimile Sale, prin Crucea suferinței și a jertfei, și că orice creștin iubitor de Dumnezeu trebuie să fie mereu gata să își asume suferința mântuitoare ca pe cea mai înaltă slujire.

Evanghelia duminicii de astăzi, de la Marcu, capitolul X, ne istorisește un episod petrecut pe drumul spre Patimi: Mântuitorul era pe drumul Său dramatic spre Ierusalim. Multe lucruri s-au întâmplat pe acest ultim drum al Mântuitorului, din Galileea spre Ierusalim, către Patimile Sale. Evanghelia începe cu o nouă prevestire a Patimilor. Știți că Mântuitorul, pe drumul spre Ierusalim, a făcut trei prevestiri ale Patimilor Sale, fiecare dintre ele mai detaliată. Aceasta este a doua. Spune Mântuitorul: „Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat căpeteniilor, preoților și cărturarilor, și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor, care-L vor batjocori și-L vor bate și-L vor scuipa și-L vor omorî, dar a treia zi va învia”. Tot ceea ce Evanghelia ne va spune în fapt este la urmă, în capitolele XIV, XV și XVI, e spus pe scurt deja aici: că ne suim la Ierusalim pentru Patimile Mele. Fiul Omului va fi dat în mâna sinedriștilor, a cărturarilor, a mai-marilor preoților, care-L vor osândi la moarte și apoi Îl vor da în mâna păgânilor. Deci, cele două părți ale procesului Său: condamnarea din partea Sinedriului, apoi condamnarea din partea guvernatorului păgân,Pilat, și cu tot ce urmează. Iisus va fi dat în mâna păgânilor, care L-au condamnat la moarte și I-au aplicat tortura unui condamnat la Cruce. Mai întâi, acea cumplită schingiuire, la care soldații au adăugat și o batjocură, parodiind o închinare la rege, pentru că ei au reținut că Iisus S-a făcut pe Sine rege, acel „Ecce homo!” când I-au aruncat o zdreanță roșie pe umeri în chip de hlamidă împărătească și I-au pus pe cap, în loc de coroană împărătească, o cunună de spini, iar în mâini I-au dat o trestie ca sceptru și Îl batjocoreau spunându-I „Bucură-Te, rege al iudeilor!”. Ei Îl vor batjocori pe Mântuitorul și-L vor bate și-L vor scuipa și-L vor omorî. Pe toate acestea le-a spus Mântuitorul din vreme. Dar a treia zi va învia.

N-au înțeles prea mult ucenicii, însă au înțeles ei ceva: Mântuitorul a făcut prima astfel de prevestire după Schimbarea la Față, după ce ei văzuseră Slava Lui, Mântuitorul le-a atras atenția, când Petru a mărturisit încă o dată că Iisus este Mesia, și atunci Iisus le-a vorbit de Patimi. Acum le vorbește încă o dată. Desigur că ei au înțeles că Iisus este Mesia, dar un altfel de Mesia decât așteptau massa iudeilor. De aceea pare surprinzătoare întrebarea de după aceea, și desigur că ne îndrumă puțin pentru interpretarea acestei întâmplări. De Iisus se apropie doi dintre apostoli, doi frați, fiii lui Zevedei și ai Salomeei, Iacob și Ioan, și-I cer Mântuitorului ceva surprinzător, într-un mod insistent. Mai întâi, cei doi au făcut o introducere și au spus: „Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine!”. Într-o relatare paralelă ni se spune că ei au trimis-o mai întâi pe mama lor, care era una dintre viitoarele mironosițe, și care însoțea grupul pe care îl formau Mântuitorul și ucenicii Săi. Ei au trimis-o mai întâi pe mama lor, că n-au avut îndrăzneală, fiind tinerei amândoi. Și mama lor a dus acest cuvânt către Iisus. Mântuitorul îi întreabă: „Ce vreți să vă fac?”. „Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul, de-a stânga Ta în Slava Ta!”. Deci ei au înțeles că Mântuitorul a vorbit despre Patimi, dar au înțeles și că vorbește de Înviere. Și au cerut locuri de întâietate în Slava lui Mesia Cel Biruitor. Sigur că pentru asta sunt și niște condiții, cunoaștem răspunsul Mântuitorului pe care ni-l spune Evanghelia duminicii de acum. Mântuitorul le spune mai întâi: „Nu știți ce cereți!”, pentru că slava se dobândește prin Cruce. „Slava Ta!”; Slava lui Hristos este rodul Crucii, al Jertfei Sale. Și de aceea Mântuitorul le spune ca unor copii: „Nu știți ce cereți!”.

Le pune și această întrebare: „Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu și să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?”, și noi înțelegem despre ce este vorba. În rugăciunea din grădina Ghetsimani, Mântuitorul numește „pahar” Patimile Sale, când S-a rugat cu sudori de sânge: „Părinte, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta!” - paharul Patimilor. De aceea Mântuitorul îi întreabă: „Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu?”, se referă la Patimi, dar El numește Patimile și „botez” - botezul sângelui. Noi vorbim despre martiri (creștinii mărturisitori care au ales să pătimească persecuții și moarte ca să nu renunțe la credința în Iisus Hristos-n.n.) că ei au primit „botezul sângelui”. Înainte de martiri însă Hristos, Marele nostru Martir, S-a botezat cu botezul sângelui. Noi, la rândul nostru, când primim botezul creștin, trebuie să știm că botezul creștin nu este numai un botez cu apă, ci este un botez în Jertfa și Învierea lui Hristos. Sfântul apostol Pavel va spune că „ne-am îngropat împreună cu Hristos în moarte prin botez și am înviat împreună cu El”. Dar, Domnul numește aici pentru prima dată „botez” propriul Său botez al sângelui, al jertfei. Mântuitorul le pune această întrebare, spunându-le că trebuie să înțeleagă că Slava pe care o vor -și e bine să dorești slava lui Hristos!- ea trece prin Cruce. Și răspunsul este tare frumos: iar ei au spus PUTEM (să bea paharul jertfei și să ia botezul sângelui precum Hristos-n.n.). Vedeți, ei erau gata, aveau această angajare! Sfinții Iacov și Ioan, acești „fii ai tunetului”, cum îi numește Mântuitorul, erau foarte avântați și foarte zeloși pentru Mântuitorul. Să nu credeți că au vrut așa, numai locuri într-o împărăție pământească, ei au vrut să-L urmeze pe Mântuitorul în cea mai mare apropiere.

Acest „Putem!” le face mare cinste celor doi ucenici ai Mântuitorului. Și atunci Mântuitorul le face această profeție: „Paharul pe care Eu îl beau, cu adevărat îl veți bea, și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza!” - adică veți avea parte și voi de Crucea voastră. Faptele Apostolilor ne spun că Sfântul Iacov a fost primul dintre cei doisprezece apostoli care a fost martirizat. Atunci a fost ucis Sfântul Iacov cu sabia și s-a împlinit proorocia Mântuitorului: „Paharul pe care îl beau Eu și voi îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez și voi vă veți boteza!”. Despre Sfântul Ioan ne spune Sfânta Tradiție că el a suferit prigoană, deși iarăși tradiția ne spune că el a trăit până la adânci bătrânețe și că se pare că e singurul dintre cei 12 apostoli care a murit de moarte naturală.