În duminica a cincea după Rusalii, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă este rânduit să se citească din Sfânta Evanghelie după Matei un fragment din capitolul al VIII-lea, versetele 28-34, în care Domnul Iisus Hristos îi vindecă pe doi demonizați din Ținutul Gadarenilor, permițându-le totuși demonilor să se ducă într-o turmă de porci, animale considerate impure în legea iudaică.

„În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și, iată, au început să strige și să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceți-vă! Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe țărm în mare și a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa” (Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1).

În predica rostită la Duminica a cincea după Rusalii, vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania face o pledoarie pentru tânăra generație, pe care o dorește sănătoasă și liberă de adicții, subliniind că orice viciu sau patimă care se înstăpânește asupra omului îl tiranizează pe acesta până la distrugere, precum demonii care au intrat în turma de porci și au dus-o la moarte.

„Iubiți credincioși, este a cincea duminică de după Rusalii, în care ni se amintește despre o minune pe care a făcut-o Mântuitorul Iisus Hristos în Țara Sfântă, și anume a mers în Ținutul Gadara, mai precis, lângă cetatea Gadara. Aceasta era o cetate... un orășel pe țărmul de nord-est al Mării Galileii și făcea parte dintr-o confederație de zece orașe care alcătuiau provincia Decapole – în limba greacă, Decapole înseamnă „zece orașe” - și care era locuită în special de neiudei. Erau foarte mulți romani, unii care făcuseră și făceau parte din zonele de ocupație ale Imperiului Roman în Palestina de atunci, alții care se pensionau ca veterani de război și preferau să rămână locului, dar erau și foarte mulți greci în aceste colonii. În această zonă s-a născut și Sf. Ap. Andrei, care știa bine grecește – se presupune că mama lui a fost grecoaică, tatăl său fiind evreu – și, de asemenea, fratele său, Petru. Ei bine, așa se explică faptul că în această zonă se găseau crescători de porci. Se știe că evreii nu aveau voie, prin lege, și nici astăzi nu au, să consume carne de porc, după legea lui Moise. Așadar, era un fel de raritate, un fel de miracol, și vă spun aceasta ca să înțelegeți de ce în Evanghelia pe care ați ascultat-o astăzi se vorbește de o turmă mare de porci în zonă. 

Ei bine, lângă cetatea Gadara se găsea un demonizat. Și este o întâmplare despre care istorisesc toți cei trei evangheliști sinoptici, Matei, Marcu și Luca. Era un demonizat care era locuit de foarte-foarte mulți demoni. V-am vorbit și altădată despre fenomenul demonizării, un fenomen real, se petrece și-n zilele noastre și voi vorbi, deși sub alte aspecte și cu alte finalități, dar este o boală care este altceva decât epilepsia. Epilepsia este tratabilă, se vindecă, este o boală a sistemului nervos, în special, dar demonizarea este o boală sufletească și se consumă prin faptul că un demon sau mulți se instalează în ființa omului. Omul își pierde personalitatea, nu-și dă seama că mai este el, iar cel care lucrează și vorbește în el este demonul. Repet, practic, este o substituire de personalitate.

Așa se explică faptul că Iisus, de îndată ce s-a apropiat de acest demonizat, demonii din el au început să spună: „Iisuse, Te știm că Tu ești Fiul lui Dumnezeu. De ce Te apropii de noi? Vrei să ne chinuiești mai înainte de vreme?” Trebuie să vă spun un lucru: mai întâi că demonii sunt cei care vorbesc prin gura demonizatului, iar nu el. Ființa lui, conștiința lui, nu participă la acest act. Pe de altă parte, demonul este îndrăzneț, este rău, dar este și viclean, este foarte șiret. Iisus și-a dezvăluit dumnezeirea în etape, pas cu pas, și la început nu a vrut să creeze șocul în conștiința poporului, ca un adevărat pedagog, că El este Fiul lui Dumnezeu și se manifesta doar ca un strălucit Învățător al cuvântului lui Dumnezeu și ca tămăduitor de foarte multe boli, printre care și demonizarea. Ei bine, demonii Îl denunță public, cu voce tare: „Știm că Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Aceasta ar însemna un fel de mărturisire de credință din partea demonilor.

Ni se spune în Sfânta Scriptură că și dracii cred în Dumnezeu, dar nu se mântuiesc, pentru că nu-L iubesc, dimpotrivă, Îl urăsc pe Dumnezeu, dar de crezut, cred în El, pentru că nu se poate să nu crezi. Ei știau, deci, că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și caută să-L denunțe mai înainte de vreme, ca să-L compromită în fața poporului. Și să se ia cunoștință: iată, Omul acesta care face minuni, de fapt, este lăudat de demoni, ceea ce înseamnă că vine din partea lor și în felul acesta am considerat viclenia demonilor. Aceasta va fi dată mai în vileag ceva mai târziu, când Iisus va vindeca un alt demonizat, în fața fariseilor. Și a venit vorba că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru că are puterea să scoată și demoni – era o minune pe care nu o făcea nimeni altcineva. Și s-a iscat controversa: cu care putere îi scoate El pe demoni? Și ei atunci au început să spună – fariseii – „Păi cum să nu, a făcut un pact cu Belzebud, adică cu regele, cu domnul, demonilor, ca să-I dea puterea să-i alunge și, în felul acesta, să se facă El că este atotputernic, dar, în realitate, El cu domnul, sau cu stăpânul, demonilor îi scoate afară pe demoni. La care Iisus a răspuns: „Voi nu știți că oricare cetate care se învrăjbește înlăuntrul ei se destramă? Cum ar putea demonii să se învrăjbească întrei ei, pentru că astfel împărăția diavolului s-ar destrăma și s-ar pierde?!” Doar pentru ca să mărturisească că El săvârșește aceste extraordinare minuni cu puterea Duhului Sfânt și că oricine tăgăduiește prezența și lucrarea Duhului Sfânt în astfel de minuni este un blasfemiator al Duhului Sfânt. Și cu acel prilej a spus Iisus: „Să știți că orice cuvânt de defăimare care se va adresa Fiului Omului se va ierta, dar orice cuvânt de defăimare, adică vorbă de rău, împotriva Duhului Sfânt mu se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vie.”

Așadar, revin, iubiții mei, la omul nostru de lângă cetatea Gadarei, din Ținutul Gadarei. El era locuit de foarte mulți demoni. De aceea, Iisus se apropie și-l întreabă: „Care-ți este numele?” Iar el răspunde – el, prin acesta, demonii îi răspund: „Mă numesc Legiune.” De ce? Pentru că erau foarte mulți. Legiunea era cea mai mare unitate militară din armata romană, cum am zice la noi corp de armată. Așa încât, până la urmă, ei au știut că Iisus le poruncește să iasă din el, ceea ce a și făcut, de altfel: „Vă poruncesc să ieșiți afară din acest om!” Atunci demonii Îl roagă pe Iisus – repet, îl roagă – aici fac o paranteză: diavolul I se opune lui Dumnezeu și luptă împotriva Lui, dar el nu e mai mare decât Dumnezeu; dacă Dumnezeu îi poruncește într-un fel, el ascultă, trebuie să asculte – așadar, Îl roagă pe Iisus: „Uite ce, avem și noi o rugăminte. Dacă ne scoți din omul acesta, să ne lași să intrăm în turma de porci care se găsește alături.” Întâmplarea se petrecea, repet, pe țărmul Lacului Ghenizaret, sau Mării Tiberiadei, cum se mai numea, pe o colină care era dominată de stâncărie. Acolo păștea o turmă mare de porci. Evanghelistul Marcu ne spune că erau cam 2.000, deci o turmă foarte mare. Și Iisus a zis: „Bine, intrați în ei.” Și demonii l-au părăsit pe om, au intrat în turma de porci și îndată turma, ca apucată de streche, s-a repezit de pe stânci în mare și s-a înecat toată. Atunci paznicii – porcarii care păzeau porcii stăpânilor lor – au alergat în cetate și au povestit ce se întâmplase, cum îl vindecase, într-adevăr, pe demonizat, pe care, de altfel, îl știa toată lumea, dar și ce s-a întâmplat cu porcii. Și atunci au venit gadarenii la Iisus și I-au cerut să plece din hotarele lor, să-i părăsească, ceea ce Iisus a și făcut.

Iubiții mei, poate că vă puneți întrebarea: Bine, bine, Iisus a vrut să-l vindece pe acest demonizat, pentru că voia să facă o minune și să scape un om de la pieire și de la chin. Demonizarea avea manifestări cumplite. Omul nu mai trăia în societate, dormea prin morminte părăsite, deseori se arunca în foc și în apă, urla, țipa ca fiarele – avem și noi în zilele noastre, mai rar, cazurile pe care le avem. Le-am văzut și le vedem. Dar vreau să spun că Iisus a voit să facă un bine unui om. Întrebarea este: de ce a  acceptat rugămintea demonilor ca ei să intre în turma de porci și nu i-a trimis direct în pustie, acolo unde le este locul și unde îi trimitea, de obicei, pe toți: „Ieși afară din el și în el să nu mai intri!” A aceeptat acest lucru. Porcii demonizați, repet, s-au aruncat în mare și s-au înecat. Aceasta însemna o imensă pagubă materială a crescătorilor de porci, pentru că ei făceau negistorie, ei vindeau. Ca orice ins care crește vite – are o piață și, de îndată ce îi distrugi toată marfa, înseamnă o imensă pierdere și-ți închipui că Iisus făcea bine unui om, dar îi pedepsea pe alții.De aceea au și venit ei din cetate la Iisus și I-au cerut să plece din hotarele lor, pentru că devenise indezirabil. Iar Iisus S-a urcat în corabie și a plecat. Repet, El era pe țărmul mării. 

Iubiții mei, există o voluptate a căderii, o plăcere a căderii, o plăcere pe care o simt copiii atunci când se dau pe tobogan – este unul din jocurile cele mai plăcute ale copiilor, să alunece în jos și cu viteză din ce în ce mai mare. Face parte din voluptățile omului. Așa se explică și pasiunea pentru parașutism. 

Există, deci, o plăcere a urcușului, pe care o au alpiniștii, în general, dar există și o plăcere, o voluptate mult mai ispititoare, aceea a căderii. Ei bine, porcii se găseau pe o înălțime stâncoasă și, deîndată ce au fost demonizați, s-au repezit în cădere, s-au rostogolit fugind, alergând în apele mării, unde s-au înecat.

 Eu aș vrea să aduc tâlcul acestei întâmplări în alt plan: să ne închipuim că, în locul turmei de porci, ar fi fost o ceată de tineri din zilele noastre, din aceștia care nu știu nici de Dumnezeu, nici de părinți, fugiți de-acasă, din familii descompuse, care n-au nici un ideal în viață, pe care oamenii îi numesc „târâie-brâu” sau „vântură-lume”, „taie frunze la câini”, tineri fără căpătâi, care nu își propun nimic în viață, decât să trăiască de azi pe mâine, din te miri ce. Avem, din nefericire, și această categorie de tineri în generația noastră, cam în toate generațiile, dar acum parcă mai mult decât altădată, pentru că este și această libertate pe care am cucerit-o cu sânge, dar care este, de cele mai multe ori, prost înțeleasă și rău folosită. 

Să admitem că ar fi fost ei acolo într-un fel de tabără și ar fi văzut pe Iisus apropiindu-Se și I-ar fi spus așa, ca într-un fel de joacă nebunească: Uite ce, vraciule, aflăm că ai de gând să scoți pe draci din omul ăsta; trimite-i în noi, că-i primim noi! Noi primim orice. 

Și Iisus le-ar fi permis. Și, atunci, tinerii s-ar fi rostogolit ca pe un tobogan, ca pe mai multe tobogane,  s-ar fi rostogolit în ape și s-ar fi înecat. Nimeni nu vrea să fie demonizat, nimeni nu va accepta nici măcar cu gândul să îl invite pe demon să locuiască în el, cu atât mai puțin să-L roage pe Dumnezeu să-l trimită. Dar ce te faci dacă un om, în special un tânăr, îl invită el pe demon să vină să-l locuiască?

Orice viciu este opera diavolului, operă demonică: și tutunul, și alcoolul, iar, în vremea noastră, drogurile. Eu le-am mai vorbit tinerilor noștri în repetate rânduri, dar aș vrea s-o fac și astăzi. Pentru că citim din presă și din statistici că este un flagel în țara noastră, care a devenit nu numai o placă turnantă pentru transferul de droguri, ci și o țară în care există consumatori de droguri, tinerii în special. Aflam mai zilele trecute că numai în București sunt peste 40.000 de tineri care se droghează. 

Repet și acum: din orice viciu există cale de întoarcere. Și de la alcool, și de la tutun, și de la jocul de cărți. De la toximanie nu există cale de întoarcere! Așa-zisa cură de destoxicare ce se încearcă în unele spitale este un simplu paleativ. Cel care o singură dată, prima dată, consumă drogul, devine dependent de el pe toată viața. În primul rând, își pierde libertatea, așa cum demonizatul își pierde libertatea proprie și identitatea proprie. Într-un demonizat nu mai vorbește el, ci vorbește demonul care îl locuiește. Într-un toxicoman, consumator de droguri, nu el este cel care poruncește, ci viciul din el, pe care el de bunăvoie și l-a chemat, nu l-a silit nimeni. L-a îndemnat poate cineva, l-a îndemnat și curiozitatea, dar aceasta este o curiozitate ca a aceluia care ar vrea să știe ce se petrece într-un cuibar de vipere și vâră mâna acolo. Știm ce i se poate întâmpla: moarte sigură! 

Ei bine, toxicomania este voluptatea de a te rostogoli pe acest tobogan, la capătul căruia jos se află neapărat moartea. Că i se spune „moartea albă” nu are importanță, este moarte. Stați de vorbă cu oricare specialist în materie și va spune: Tinere, nu încerca nici măcar de curiozitate, nu încerca să-ți faci o primă injecție sau să iei o primă pastilă de drog! Pentru că aceea este fatală: cere neapărat pe a doua; a doua, pe a treia; și-aceea, șirul, până la distrugere! Voluptatea lunecușului, voluptatea de a te pierde, pentru că drogurile produc o stare de euforie care se cere repetată și repetată, dar această euforie degradează ființa umană și fizic și psihic. Ființa umană se descompune, și nu în ani și ani, ci destul de repede, iar cale de întoarcere nu există, vedeți... Și, atunci, te întrebi care este mai dramatică, situația unui porc, căruia i se poruncește să fie demonizat și se aruncă în mare și se îneacă, sau omul, care dispune de libertate dată de Dumnezeu, înzestrat cu conștiință și cu libertatea de opțiune și care alege el să fie demonizat prin toxicomanie? Repet, drogurile sunt cel mai mare rău pe care diavolul l-a inventat vreodată pe pământ! Credeam că țara noastră va fi scutită. Flagelul acesta există în foarte multe părți, există o industrie uriașă a drogurilor, din care se fac miliardari și miliardari, există o întreagă rețea mafiotă, pe toată scoarța pământului, nu numai la noi, și polițiile lumii, în eforturi conjugate, nu fac față  acestor rețele mafiote care fac bani prin viețile tinerilor. De aceea, nu voi înceta să-i sfătuiesc pe tinerii noștri (...) să se ferească din start, să refuze gândul măcar de a încerca o asemenea experiență, care poate fi fatală. Avem nevoie de tineri sănătoși, de tineri cuminți, de tineri care să-și trăiască din plin tinerețea, cu care nu se vor mai întâlni niciodată în viață, dar să fie o tinerețe decentă, nevicioasă și din care să nu lipsească speranțele din viitor. Pentru fiecare tânăr în parte, băiat sau fată, pentru părinții lor, pentru societatea noastră și pentru poporul nostru, pentru țara noastră. 

Oare nu ne este de ajuns că, prin legea de permisiune a avortului, peste două milioane de cetățeni au pierit din România? Adică avem mai puțin cu două milioane de locuitori decât ar trebui să avem, în timp ce alți conlocuitori se înmulțesc de șapte ori pe-atât. Nu sunt de ajuns avorturile, mai trebuie ca și tinerii care ajung să înceapă să se coacă, să ne fie distruși? 

De aceea, apelul meu se îndreaptă nu numai către tineri, ci către toți creștinii ortodocși conștienți de misiunea lor. Pentru că vă spun în încheiere epilogul acestei întâmplări din Ținutul Gadarei: când Iisus S-a urcat pe corabie ca să plece, pe punte a apărut și fostul demonizat, care se vindecase și care devenise om normal și care I-a cerut lui Iisus să-l ia cu El, să nu-L mai părăsească pe binefăcătorul său. Cu alte cuvinte, să-I devină ucenic. Și Iisus nu l-a primit, i-a zis: Nu, întoarce-te în cetatea ta, la ai tăi, și spune-le tuturor cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu! Cu alte cuvinte, nu l-a primit ca ucenic, ci l-a făcut direct apostol. Apostolul este trimis de Dumnezeu să-L mărturisească și să mărturisească cum a fost el înainte și cum este acum datorită lui Dumnezeu. Fiecare, că a trecut sau nu printr-o experiență grea în viața lui, este și trebuie să devină un mărturisitor și să spună și celuilalt, vecinului său, cunoscutului său, ce a auzit în Biserică, ce a învățat dintr-un cuvânt de învățătură, ce binefacere i-a făcut lui Dumnezeu în viața lui și, mărturisindu-L, să-L preamărească pe Dumnezeu! Și, prin această mărturisire, vom avea mai puțini tineri bolnavi, mai mult tineret sănătos, încrezător în sine și vrednic de viitorul pe care și-l propune. Așa să ne ajute Dumnezeu tuturor!”, a îndemnat vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania în predica rostită la duminica a cincea după Rusalii.