ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


2 martie este data la care se împlinesc 26 de ani de începutul războiului de pe Nistru, deși primele ciocniri au avut loc încă la sfârșitul anului 1991. Cei care cunosc povestea conflictului de pe Nistru știu că generalul-maior de poliție Anton Gămurari a fost unul dintre eroii acestui război, participând activ la formarea tuturor trupelor speciale ale Ministerului de Interne ale Moldovei independente, începând de la prima companie creată în cadrul Batalionului de patrulă și santinelă, brigadă denumită „Fulger”, apoi - a fostului OMON.  La aproape trei decenii de la declanșarea războiului de pe Nistru, generalul Gămurari crede cu convingere că acest conflict putea fi prevenit. În prezent, generalul Anton Gămurari este vicepreședinte al Uniunii Naționale a Veteranilor Războiului pentru Independență (UNVRI).

„Dacă regimul de la Chișinăul era mai ferm în acțiuni și decizii, atunci nu avea să fie război și să-și piardă viața sute de oameni”, spune Gămurari, potrivit ziarulnational.md. Pentru că, explică el,  majoritatea populației din stânga Nistrului îi ura pe gardiștii și cazacii aduși să lupte contra Republicii Moldova. Din păcate, însă, nimeni de la Chișinău nu a mișcat un deget, deși „erau saci cu scrisori la Președinție, oamenii solicitau ajutor, dar acesta nu a mai venit”.

Gămurari amintește că pe teritoriul din dreapta Nistrului era armament suficient pentru a riposta atacurilor cazacilor și pușcăriașilor aduși de prin Rusia să lupte, însă, din nou, Chișinăul nu a făcut decât să ia decizii 
 decizii controversate. Tot armamentul performant, aflat pe partea dreaptă a Nistrului, a fost evacuat de urgență.
 
„De cei de la „Fulger” se temeau toți. Chiar și generalul Lebedi a recunoscut că doar în luptele de la Tighina și-au pierdut viața 5 400 oameni de-ai săi. Eu cred că au fost mai mulți, pentru că cei în uniforme negre, adică pușcăriașii aduși să lupte, erau pur și simplu aruncați în Nistru. Ulterior, cetatea din Tighina a fost pierdută, pentru că de la Chișinău veneau ordine controversate. Se spunea să nu răspundem la focurile de armă, pentru ca mai apoi să ni se reproșeze de ce nu am reacționat”, a declarat generalul.

Cât despre ceea ce se întâmplă azi la Chișinău, Gămurari nu poate uita și ierta un episod de anul trecut, când președintele moldovean s-a întâlnit, la Tighina, cu noul șef al grupării separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, afirmând că „Chișinăul ar trebui să-și ceară scuze de la Transnistria pentru războiul din 1992” și a depus flori la monumentul cazacilor din incinta cetății Tighina. „Acești cazaci au împușcat oameni, au siluit femei, ne-au ucis camarazii, iar el (președintele - n.r.) spune să ne cerem scuze de la ei”, s-a plâns generalul.