ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cel mai mare coregraf român, Gigi Căciuleanu, este o „carte" cu povești. Nu e doar un mare dansator, ci și poet, filosof și chiar matematician. Multe dintre poemele sale sunt adevărate demonstrații matematice. Chiar de Ziua Îndrăgostiților, la Opera din Iași i s-a jucat superbul „Imagine All The People", un spectacol ce face cât o declarație de dragoste.

Întreaga sa viață a fost un călător, pendulând între Paris, București, Santiago de Chile, Moscova și câte și mai câte alte meleaguri. „Unde sunt acasă?", se întreabă el mai mult retoric. „Cu adevărat, numai într-o sală de dans, într-o sală de spectacol,oriunde ar fi ea. Sunt întotdeauna acasă în fața publicului.

Gigi Căciuleanu este un cetățean al lumii poate și pentru că a crescut într-o familie cosmopolită. „Sunt un cocktail", glumește el."  Provin dintr-o familie foarte amestecată, de români basarabeni,  ruși și greci. Tatăl tatii e grec rusificat de mai multe generații, mama tatii - grecoaică get-beget, din Atena, cealaltă bunică este rusoaică din Sankt Petersburg, iar celălalt bunic este moldovean, spune marele coregraf în interviul acordat Gabrielei Lupu de la România Liberă.

Cum se spunea printre verii mei: «tata rus, mama rus, da' Ivan - moldovan».   

Acasă !?... Bunicul român și bunica rusoaică nu erau nici unul la ei acasă când s-au cunoscut, ci în... Polonia, unde trupele țariste (cărora le aparținea și tatăl bunicii, ca general, și viitorul ei soț, ca tânăr ofițer din Basarabia, ca și azi, ruptă de România ) ocupau Varșovia. (...)
 
 Și totuși care dintre aceste nații îl definește mai bine? „De când o știu, bunica mi-a spus ca ea este româncă, din cauza faptului că România a primit-o într-un moment de mare cumpănă.  Cu ea însă am învățat rusește, o rusească foarte curată, care ulterior mi-a prins nespus de bine, atât pentru studii la Moscova, la Teatrul Bolshoi cât și pentru lucrul  cu artiști ruși ca Maia Plisețskaia, de exemplu.... Nu demult, prezentând „Oskolki", spectacolul meu inspirat din Cehov, și un altul, „Noaptea mea cu Nijinski", la Sankt Petersburg și la Moscova am fost complimentat pentru felul meu de a vorbi limba lor, fără accent și la un nivel academic.
 
«Spasiba», Babușca-Lida. Sau mai bine zis «merci-ba» cum spunea ea râzând. Tot ea ne povestea că la refugiu nici nu i-a trecut prin minte să ia cu ea nimic din ceea ce se cheamă «de valoare», nici măcar o bijuterie. A plecat cu Biblia într-o mână și cu cactusul în cealaltă. Acest cactus însemna foarte mult pentru ea: îl scăpase de la îngheț, îl îngrijise, îl crescuse, îl bibilise... Plante ca astea,  pe vremea aceea, nu se găseau ca acum, când sunt pe toate drumurile. L-a luat deci la drum.... Era minunea ei, ca un copil ultim născut. Copilul ei minune. Singurul lucru de salvat. Singurul lucru, împreună cu Biblia adusă de ea din St. Petersburg și care astăzi se află la Paris, la mine... acasă".

Una dintre ciudățeniile sale este că nu suportă pijamaua. „Foarte multă vreme, tot când eram mic, am refuzat categoric să dorm noaptea cu o bluză de pijama pentru că eram ferm convins că trebuiau să-mi crească aripile, iar pijamaua le va împiedica s-o facă... Și acum mă feresc să port pijama", mărturisește el cu un zâmbet ghiduș.
 
Citește integral interviul pe romanialibera.ro.