Am avut plăcerea să vizionăm duminică, 12 mai 2019, o reprezentație teatrală aparte, în sensul că spectacolul Despre români numai de bine, al trupei Brainstorming, a fost gândit și pus în scenă de adolescenți liceeni. Premiera avusese loc odată cu sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, moment care, de altfel, a reprezentat și sursa de inspirație pentru acești tineri actori. Desfășurat pe terasa de la Muzeul Național de Artă Contemporană, un spațiu aperta, cu simbolistică ascensională, spectacolul s-a născut în jurul paradoxului anului trecut: sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire cu o mare parte din populația României plecată în afara țării și cu o pierdere inexplicabilă a sentimentului unității naționale. Ca o nuntă de la care lipsesc tocmai mirii!

 

Construit din patru segmente compoziționale continue, spectacolul a emanat un voltaj energetic de excepție, pe scenă performând adolescenți care, cu un talent de cote înalte, cu o maturitate maximă, au reușit să dea viață unor tipuri umane curente din România contemporană. Recurgând la o recuzită minimalistă, spectacolul și-a datorat strălucirea tinerilor actori, ale căror replici rostite atât de natural au coagulat uimirea, furia, decepția celor mai mulți români, dar și decizia lor de a-și reconstrui patria, devenită în 2018, un trist paradis devastat. În acest sens, chiar dacă finalul este pesimist - pe scenă rămâne o singură tânără, metaforă a unei Românii cu luminile stinse( care, după eforturi chinuite de a da sens ideii de patrie, părăsește și ea spațiul de joc), există un optimism conservat de titlu și, mai ales, de forța de viață a actorilor, care ne dau speranța că, pentru România, nu e încă totul pierdut.

 

Textele demonstrează maturitatea înțelegerii efectelor, pe termen lung, ale exodului românilor, dar și calitatea tinerilor de a fi interogativi față de cea mai serioasă temă a României contemporane – stimularea conștiinței apartenenței la un neam. Nu credem că a existat vreun moment în derularea piesei care să nu fie sugestia că astăzi, fără ei, fără ambiția și patriotismul acestei generații, ne-am putea risca tocmai desființarea, că am fi la un pas de a experimenta, ca popor, destinul dinozaurilor. Adică, deși vedem abisul în care se scufundă țara, deși bănuim ce ne așteaptă, nu facem totuși nimic să împiedicăm disoluția. 

 

Piesa este o satiră acidă, îmbinând râsul cu plânsul, tristețea cu surâsul ironic, veselia cu amărăciunea, rămânând însă rezervată față de orice acuză la adresa clasei politice. Chiar și așa, într-o hermeneutică simbolică, întregul demers dramaturgic tot înspre ideea aceasta duce – oamenii politici de după 1989 poartă vina de a nu fi știut să prețuiască valorile românilor, de aceea, România trebuie să își recalibreze poporul în granițele proprii! 

 

O altă bilă albă a piesei au reprezentat-o textele muzicale, care au exploatat fonoteca românească, în special din specia marșurilor patriotice consacrate, precum celebrul Treceți, batalioane române, Carpații, dar și din repertoriul Romicăi Puceanu, cum ar fi cântecul Nu știu cu ce ți-am greșit. Contextualizat, acesta din urmă a dat impresia de bocet al unei Românii abandonate, aflate în perfuzii, care se plânge pe destinul ei și își țintește, către fiii plecați, interogațiile disperate: de ce m-ați abandonat?, cu ce v-am greșit?

 

La spectacol, s-a stat pe perne, pe scaune, în picioare, așa cum vine bine unui public nonconformist și adaptabil, care a rezonat în totalitate cu esența textelor și cu dinamica scenică. Într-un anume fel, ni s-a părut că piesa este și o ironie la o reclamă de mare prost- gust, care a făcut carieră chiar în apropiere de 1 Decembrie: Cum serbăm noi Centenarul, dacă nu-ncingând grătarul. Încinsul grătarului este semnul inconștienței aproape colective față de pericolul care pândește România, așa cum plecatul din țară, din diverse motive, denotă egoism și lipsă de implicare în găsirea de soluții, trebuind tratat numai cu antibioticul iubirii de patrie! 

 

Felicitări actorilor Eliza Agrosoaie, Matei Bumbuț, Eva Cosac, Andrada Ionescu, Tudor Licu, Ramona Niculae, Diana Tătaru, Una Toma, Ana Trif și tuturor fără de care acest spectacol n-ar fi ajuns la sufletele noastre!