Din Arhivele Presei Române: Tudor Gheorghe: „Cu Iisus in celula- poezia in inchisori 1941-1964”- LA MULȚI ANI!

Maestrul Tudor Gheorghe a venit in fata publicului bucurestean cu un nou spectacol-eveniment „Cu Iisus in celula – poezia in inchisori 1941-1964”, organizat la Sala Palatului. Dincolo de opinii sale personale din perioada pandemiei el a lăsat în urmă un cadou prețios care constă în acest concert unic, transpus și pe CD, pe care ActiveNews vi-l oferă mai jos împreună cu urările noastre de LA MULȚI ANI!

Poezia concentrationista ca dimensiune si valoare literara este un fenomen romanesc unic in lume si, desi nici un vers scris n-a putut iesi pe poarta inchisorii, zeci de mii de versuri au fost salvate datorita memoriei detinutilor. 

Vedeți și Ziarul Lumina al Patriarhiei Române: Crăciunul sfinților mărturisitori din temnițele comuniste ale secolului XX

Prin poeziile anonime si ale unor poeti consacrati ca Radu Gyr si Nichifor Crainic, Tudor Gheorghe aduce in constiinta generatiei de astazi una dintre cele mai cumplite suferinte pe care fiinta omeneasca a trait-o vreodata.  Artistul a declarat la momentul lansarii ca „planuieste” inca de la inceputul carierei un spectacol care sa valorifice poezia detinutilor politic de la Aiud, Gherla sau canal, nu doar pentru ca tatal sau a suferit in inchisorile comuniste timp de 22 de ani, ci si pentru ca „este o poezie de o mare frumusete, dar necunoscuta, si e mare pacat; aceasta poezie merita restituita”.

Asadar, „Cu Iisus in celula” este concertul evocarii unor vremuri gri, iar maniera muzicala abordata de Tudor Gheorghe, impreuna cu Marius Hristescu, este una speciala, noua, maestrul fiind acompaniat de aceasta data nu de o orchestra simfonica, cum ne-a obisnuit la ultimele concerte pe versuri culte, ci de formatia vocala Gratia Ecumenica. Cei sase solisti ai acesteia vor crea o atmosfera cu iz bizantin care, impreuna cu sobrietatea muzicala, interpretarea desavarsita si versurile evocante, se vor imbina intr-un concert unic, de stare, de meditatie si reflexie.

Vedeți și Colindele temnițelor: Eram în Dumnezeu și Dumnezeu în noi. Nașterea Domnului în închisorile comuniste: De la Pitești la Aiud și Târgu Ocna, cu Sfântul Închisorilor, Valeriu Gafencu

An de an, artistul isi incanta publicul cu cel putin doua spectacole tematice care se bucura de un urias succes. In spatele acestei cariere unicat se afla ani de munca inversunata, de studiu intens si multe obstacole. Sa ne amintim ca lui Tudor Gheorghe i s-a interzis aparitia in public pentru aproape zece ani, pana in 1989, pentru continutul „subversiv” al spectacolelor sale, cu tenta evident anti-comunista, ceea ce se doreste și acum.

NU UITAȚI: Susțineți ActiveNews, cât se mai poate, cât mai putem. Un Apel: Adevărul, pe lângă faptul că supără și umblă cu capul spart nici nu este plătit, sponsorizat sau mituit. Umblă liber cât apare, e scris sau strigat. Când nu mai poate, dispare. Ca ActiveNews

VIDEO - CADOU:

Vă prezentăm și un colind inedit scos la lumină în București, din negura temnițelor bolșevice, de Grupul Psaltic Tronos al Patriarhiei Române condus de Pr. Arhidiacon Mihail Buca! Compoziția – Maicile de la Diaconești, Autorul versurilor – Doctorul Ioan Muntean:

"Ionică Godea ne-a învățat un colind de prin părțile lui: Linu-i lin si iarăși lin/ Bate vântul frunza lin. Mi-a plăcut foarte mult melodia, aducea parcă atâta pace în sufletele noastre. I-am făcut, după ea, alt text, de circumstanță, dar în gând numai, căci hârtie și instrumente de scris nu aveam, dorind ca în Seara Sfântă să le fac surpriza și să li-l cânt. Îl mai rețin după cei 42 de ani care au trecut, deși nu l-am scris niciodată:

Călătoare logostea/ Locului rămâi/ Să cobori pe-un fulg de nea/ Să te prind în mâini/ Să te port cu glas plăpând/ Binevestitor/ Peste pârtiile din gând/ Prin ogrăzi de dor/ Tu să arzi, eu să colind/ Peste ani și zări/ Amintiri de mult s-aprind,/ Albe lumânări.

Refrenul: Unu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/Robilor alin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele vin/ Robilor alin.

Dar nu am mai apucat să le cânt versiunea mea. în Seara de Ajun, nici nu se amurgise bine că și s-a dat stingerea, pe la ora 17 și ceva. Gardienii de pe sală, ca niciodată până atunci, treceau într-una pe la vizete, poruncindu-ne să ne culcăm și să nu audă nici o vorbă. Ne-am cântat fiecare în gând colindele dragi…”

"Cum aveam pedeapsa de 15 ani, regulamentul prevede transportul în lanțuri. Cătușele se închideau cu nituri. Pentru asta trebuia să te culci la podea, să pui picioarele pe un butuc, iar un „drept comun” bătea niturile. Din lotul nostru, dintre cei cu 15 ani, numai eu am mers la Pitești, așa că numai eu purtam lanțuri. Am fost transportați cu duba-vagon. Lumea de pe peroane nu-și da seama ce este în cuștile astea, cu geamuri oarbe, ca să nu fie băgate în seamă, și cu unele obloane metalice, cu paletele îndreptate în sus, pentru aerisire. Transportul a durat aproape 2 zile. încărcătura de oameni a fost peste capacitatea vagonului. Căldură, zăpușeală, aburi de transpirație și de răsuflare și o sete cumplită provocată nu numai de transpirație cât mai ales de hrana rece. întotdeauna când am mers cu vagonul-dubă, ni se dădea ca hrană rece pâine și slănină neafumată, conservată prin saramurare. Era râncedă și sărată ocnă. Cum să nu ți se facă sete? Și apa ți se dădea atât de puțină, de parcă erau picături. Cred că și hrana asta din transporturi era anumit alcătuită ca să te chinuie.

Lanțurile erau grele, dar nu m-au durut. Știam pentru ce le port și de asta nu mă dureau.”

CARTEA doctorul Ioan Muntean poate fi descărcată de AICI: La pas prin "Reeducarile” de la Pitesti, Gherla si Aiud

Înregistrarea a fost realizată de Lumina Cuvântului la un Concert Caritabil de Crăciun al Grupului Psaltic Tronos condus de Părintele Arhidiacon Mihail Buca la celebra Biserică Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena de pe Bulevardul Basarabiei – Piața Eudoxiu Hurmuzachi. VIDEO:

Totodată, teologul-cercetător Florin Duțu a făcut relativ recent o nouă descoperire pe care se bucură, la fel ca și noi, să o dea publicității, scrie portalul Mărturisitorii:

„Fiind în preajma Crăciunului, am scris un Colind și l-am trimis la ziarul sibian Telegraful român. S-a tipărit în numărul festiv sub pseudonimul Victor Mărginaș, care nu însemna altceva decât Nichifor Crainic. Nu știam atunci că îmi luam adio de la publicistică pentru 20 de ani.” (Nichifor Crainic, Pribeag în țara mea – sub mască, Ed. Floare Albă de Colț, București, 2015, p. 47)

Nichifor Crainic a compus acest colind Oaspeți cu azur în gene în timp ce se afla sub mască, pribeag în țara sa, ascuns la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, în luna decembrie 1944, sub ocrotirea Sfântului Arsenie Boca. Părintele Dumitru Stăniloae, care era redactor la „Telegraful Român” și care știa de situația mentorului său (unii profesori l-au turnat pe Pr. Stăniloae că știa de Crainic și nu l-a denunțat, de unde i s-a tras în 1946 destituirea din funcția de rector și alungarea din Sibiu), l-a publicat în acest ziar al Mitropoliei Ardealului, apărând în numărul festiv din 25 decembrie 1944 (nr. 123-126), sub pseudonimul Victor Mărginaș. De asemenea, Părintele Arsenie Boca a armonizat acest colind.

Oaspeți cu azur în gene

de Nichifor Crainic

Oaspeți cu azur în gene și zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră cu colinde și tilinci.

Cântec legănat și fraged – Înfloriri de ghiocei –
Umbre mari țineau isonul albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi și miros de tămâier
În colindă mi se-ngână pui de om cu pui de cer.

Și cântară, și urară și plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger, risipit pe urma lor.

Și era o pace alba ca ninsoarea, și era
O sfială ce din stele până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija: astăzi lupii țin ajun,
Porumbeii nu visează vânt de uliu căpcăun.

Și zavozii și dulăii să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche, ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele, gângurește Pruncul Sfânt.

Colindul „Oaspeti cu azur in gene” scris de Academicianul Nichifor Crainic și cantat de grupul psaltic al Patriarhiei, aparut pe CD-ul "Colinde” de Mihail Bucă și Tronos: