ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În data de 17 noiembrie 2016, sub titulatura „Timpul lucrează împotriva noastră”, Academia Privată și editura Anacronic au lansat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, volumele „Cum suntem imbecilizați. Curriculumul ascuns al învățământului obligatoriu” de John Taylor Gatto și „Educația creștin-ortodoxă a copiilor în zilele noastre” de ep. Grigorie Grabbe.

Invitații la acest eveniment au fost:  Adrian Lemeni (consilier patriarhal),  Ninel Ganea (cercetător independent și publicist conservator,  karamazov.ro), Bogdan Glăvan (profesor universitar,  Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard”, autor al publicației Logica economică),  Mihai Vladimir Topan (conferențiar universitar, Academia de Studii Economice, președintele Institutului Mises România)

Astfel, despre educația așa cum ar trebui sa fie și educația așa cum a ajuns să arate, despre ultimele deconstrucții ale modernității dar și despre alternativele sănătoase au vorbit în întâlnirea cititorilor cei 4 invitați, iar evenimentul s-a prelungit într-o dezbatere cu intervenții complementare și din partea participanților neinvitați care au putut supune chestionării tema de discuție.

„Cum suntem imbecilizați...” de John Taylor Gatto

„Sum suntem imbecilizați. Curriculum ascuns al învățământului obligatoriu” este o lucrare care țintește din titlu cu un obiectiv îndrăzneț, de a sugera alternativa printr-o critică radicală a învățământului public.

Aceasta ajunge la concluzia ca școlarizarea obligatorie produce oameni care sa asculte și să urmeze comenzi ca niște roboți industriali. Iată câteva fragmente:

„Școala, așa cum a fost ea concepută, este un sistem esențial de sprijin pentru un model de inginerie socială, care îi condamnă pe cei mai mulți oameni sa fie pietre auxiliare într-o piramidă care se îngustează în sus.”

„Conducatorii instituțiilor au ajuns să se considere mari părinți artificiali ai milioanelor de copii artificiali, prin care înțeleg ai noștri, ai tuturor. Această teorie ne consideră pe toți ca fiind legați într-un soi de relație familială abstractă, în care statul este adevărata mama și adevăratul tată; în consecință, insistă asupra loialității noastre absolute în primul rând față de el.”

„Învățământul public îi distruge pe copii. Nu ne trebuie mai mult. Și, sub pretextul că este unul și același lucru cu educația, ne-a furat banii din buzunar.”

În acest mod John Taylor Gatto se vrea un fel de Ludwig von Mises al educației. Vorbește cu expertiza omului care a stat decenii în învățământ, cu autoritatea celui care a fost declarat "Cel mai bun profesor”. Îl citești pe nerăsuflate. Vă recomand călduros să citiți această carte, pe care o con-sider lectură obligatorie pentru toți cei care își dau cu părerea despre reforma educației.

„Educația creștin-ortodoxă a copiilor în zilele noastre” de ep. Grigorie Grabbe

Cu greu ar putea fi găsit un subiect, pe cât de important, pe atât de mult ignorat de credincioșii obișnuiți, cum este cel al educației copiilor. De la proiectele comunist-utopice antice, pâna la tentativele contemporane de subversiune și demoralizare, introduse în special prin agențiile nonguvernamentale, orice tentativă de redefinire a normalității și a realității are ca punct central subminarea educației, începând, bineîneles, cu educația primilor ani. Nu fără temei, iezuiții, de pildă, și-au luat drept motto ideea că acela care controlează primii șapte ani ai copilului va decide portretul său la maturitate, la fel cum nu e întâmplător că inventatorii grădinițelor erau discipolii lui Adam Weishaupt.

Cartea susține că ceea ce se poate constata cu ușurință în majoritatea teoriilor contemporane cu ștaif despre educație este absența oricărui referențial creștin ortodox. Ba mai mult, când nu apar influențe New Age din ce în ce mai subtile și invazive, noțiunea unui Creator al lumii este complet eludată. Nu este de mirare atunci că pledoariile pentru morală nu își mai găsesc locul, că se creează distanțe tot mai mari între generații, că din ce în ce mai mulți copii devin, practic, cobai pentru experimente sociale, derulate prin intermediul școlilor publice, șamd.

Astfel, meritul fundamental ale cărții este de a arăta cât de importante sunt presupozițiile antropologice pentru educație și, nu în ultimă instanță, pentru felul în care arată lumea. Privită astfel, insistența ortodoxă pentru cultivarea virtuților și abolirea patimilor depășește categoriile pisălogelii pietiste, devenind, în fapt, singura cale, sub speciae aeternitatis, pentru dobândirea mântuirii, iar în ordine lumească, pentru dobândirea păcii interioare. În aceeași ordine de idei, reamintirea adevărului capital că suntem creați „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ”surprinde atât firea naturii umane, cât și telosul ei. Pe cale de consecință, singura grijă cu adevărat importantă pentru părinți o reprezintă pregătirea copiilor pentru împărăția lui Dumnezeu, după cum amintește și mottoul Sf. Ioan Gură de Aur. Practic, acesta este standardul după care trebuie ghidată întreaga viață a familiei și borna fixă prin care este depășit relativismul presant al epocii sau asurzitoarele teorii la modă.

La eveniment:

Evenimentul a ținut aproape două ceasuri și s-a extins de la monoloagele invitaților la o dezbatere cu participanții, unde tema „homeschooling-ului”, a educației „acasă”, a fost întoarsă pe toate fețele. Dezbaterea a cunoscut punctul culminant în momentul când a fost semnalată posibilitatea de utopie a acestui proiect. Ce s-a putut constata limpede este că există 2 tabere bine profilate ale acestei dezbateri, iar modul construsctiv în care acestea s-au manifestat dă speranțe că viitorul ar putea lăsa loc pentru ambele variante de educare să funcționeze sub același cer.

Tototodată, Academia Privată și editura Anacronic au lansat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București 2 lucrări sub egida unui proiect ce s-a vrut educațional alternativ, eminamente privat, născută în siajul Institutului Ludwig von Mises – România, care își propune să recupereze spiritul educației autentice. Invitații au spus câteva cuvinte și despre cele două lucrări, nu înainte de a-și argumenta poziția în aceasta dezbatere.

Iată, mai jos, câteva dintre citatele distinșilor invitați, care au evocat mai multe păreri semnificative pe marginea temelor abordate de lucrările expuse în cadrul evenimentului. Manifestarea lor s-a consumat într-un ton liber și dezghețat, surprinzând cu abilitate unele puncte de vedere care s-au conturat ca idei autentice și congruente scopului, acela de recuperare a spiritului educației autentice.

„Ne asumăm datoria de recuperare a tradiției autentice, și credem că avem posibilitatea de a readuce lucrurile într-un punct constructiv, de unde se poate recupera spiritul distrus astăzi” – Adrian Lemeni

 „O educație veritabilă se naște și se întărește în interiorul unei comunități – dar mai întâi în familie, care are un rol esențial în educație. Gato arată cum rețeaua sistemului public, care încearcă să imite comunitatea, poate oferi eficiență și performanta, dar nu și o experiență de viață autentică. Pentru a fi educat mai bine și mai autentic trebuie să faci mai puțină școală, nu mai multă.” – Adrian Lemeni

„Există un acest analfabetism funcțional care l-a depășit pe cel cunoscut. Este unul care se manifestă la nivel emoțional, afectiv, am ajuns într-un Disneyland populat de adulți”- Adrian Lemeni

„Există modelul nigerian, unul în care luăm în vedere că Nigeria nu este un exemplu al sistemului de educație. Dar dacă acolo se apelează la alternativa învățământului privat în detrimentul celui public, noi de ce nu am încerca?” - Adrian Lemeni

„Cartea lui Gatto este foarte importantă, ea propune un nou sistem de idei cu aplicare în educație, și trebuie, bineînțeles luat în considerare elanul său libertarian (al autorului), dar în concluzie aduce alternativa homeschooling-ului, și deja destui oameni fac homeschooling acasă cu copii”. – Ninel Ganea

„Eliminarea orelor de religie este devastatoare. Ea poate produce efecte asupra copiilor, nu înseamnă că orade religie trebuie să rezolve toate problemele, dar trebuie avute în vedere consecințele. Vom avea niște oameni sfâșiați în interior”. – Ninel Ganea

„Școala s-a degradat constant. Învățământul de azi e mai bun decât cel care va fi peste 10 ani.” – Ninel Ganea

„Sistemul de învățămnt public este cel mai prost cu putință. Mai jos de atât nu putem să cădem. Trebuie să mergem în direcția relaxării controlului acestor instituții de tip dinozaur, moștenite de pe vremea când întreaga societate era militarizată și care nu produc decât dezastru.” – Bogdan Glăvan

„Sistemul de învățământ din Nigeria nu a funcționat timp de 2 ani. Deci învățământul public nu este neapărat esențial. Ce s-a întâmplat atunci, a murit planeta? Din contră, din contră, apar alternativele” - Bogdan Glăvan

„Știți cât ne costă școlarizarea unui elev? 1300 de euro. Este bugetul alocat de la Ministerul de Finanțe. Taxa pe an la Universitatea mea este de doar  900 de euro.” – Bogdan Glăvan

„Constat de circa 7-10 ani un picaj evident pe toate planurile: studenții care vin nu mai au obiceiul de a citi, iar dacă citesc, nu mai înțeleg nimic. Avem la nivel de facultate analfabeți funcțional. Am ajuns să-mi transform seminariile în lecții nesfârșite de morală.” – Mihai Vladimir Topan

„Odată cu Gatto, cred că putem înțelege că educația adevărată e o floare mai delicată care nu crește pe tarlaua cooperativelor școlare de producție – „școlhozuri”, dacă-mi dați voie să glumesc amar – care sunt școlile noastre publice, și care sunt ca atare nereformabile. Soluțiile pe care le întrevede merg în direcția reîntoarcerii educației în sfera cooperării voluntare firești și a comunităților organice: în familie (homeschooling)” – Mihai Vladimir Topan 

„Cel mai mult m-a surprins ideea lui conform căreia prostia în masă (mai elegant și mai ipocrit numită „ignoranță”; sau, cu ingenuitatea celui care cu ciocanul în mână vede doar cuie, „lipsa de educație”) este un mit. Și anume un mit cu origini iluministe. Școala a devenit, cu cuvintele lui și titlul unuia din capitolele acestei cărți, o școală psihopată” - Mihai Vladimir Topan