ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Mănăstirea de la Partoș, unde își doarme somnul de veci Ocrotitorul Banatului, Sfântul Iosif cel Nou, se transformă văzând cu ochii într-un lăcaș de mare importanță pentru suflarea ortodoxă românească. Mitropolia Banatului se îngrijește ca sfântul lăcaș să se mărească și să țină pasul cu vremurile, dar mai ales cu enoriașii care îi calcă pragul în număr tot mai mare.

Situat la 57 de kilometri de Timișoara, Partoșul a beneficiat recent de o investiție din partea Consiliului Județean Timiș, care a reușit să asfalteze drumul, chiar până la mănăstire.  Iar acum, un alt proiect este în plină desfășurare- se ridică un nou corp de clădire al mănăstirii, care va cuprinde trapeza, spații administrative și chilii pentru călugări. Construcția ce va adăposti chiliile se află de-a lungul aripii din dreapta a bisericii, într-o zonă cu multă verdeață. Proiectul s-ar putea finaliza chiar în 2016, când se implinesc 360 de ani de la trecerea în lumea Drepților a Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș.

Mănăstirea este una dintre cele mai vechi din vestul României, având o semnificație aparte în viața duhovnicească și culturală. Iosif de la Partoș a fost numit Mitropolit al Banatului în 1650, iar după trei ani s-a retras din această funcție la Mănăstirea de la Partoș. Începuturile ei se pierd în negura timpului. Există repere istoriografice care vorbesc de înființarea sa încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea. O mențiune documentară ulterioară vorbește de ieromonahul Laurențiu, care aflat în drum spre Brașov și Alba Iulia, face la 1571 o danie mănăstirii. La 1777 aici funcționa o școală pentru pregătirea și formarea preoților și a dascălilor din această parte de țară.

Pe lângă biserica veche a mănăstirii care adăpostește mormântul Sfântului Iosif și biserica mare, ridicată între 1750 și 1753 sau casa monahală, la mănăstire se mai găsește și Casa Reginei Elisabeta, un imobil dăruit în 1944 de Regina Elisabeta, fiica Reginei Maria, în scopuri culturale. În urma retrocedării acestuia din anul 2011 și a restaurării sale, aici funcționează muzeul mănăstirii și biblioteca ce cuprinde peste 6000 de cărți.