ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Comuna mehedințeană Jiana adăpostește o mănăstire ce a fost construită, în mare parte, cu banii strânși de la românii care muncesc în Spania. Chiar și starețul mănăstirii a lucrat vreme de 15 ani în Spania și, pentru că este un constructor priceput, el a coordonat ridicarea așezământului, scrie Gazeta de Sud.

Mănăstirea Jiana a fost înălțată, în urmă cu cinci ani, pe raza comunei cu același nume din Câmpia Blahniței. Ridicat pe pământul donat de o familie de boieri, așezământul monahal atrage turiști din întreaga țară.

„Reînființându-se Episcopia Severinului și Strehaiei, Preasfințitul a vrut să aibă o repartizare oarecum egală în teritoriu a mănăstirilor ca și locuri misionare, unde oamenii să vină și să afle mai multe despre Dumnezeu. Între timp, o familie de boieri din vremuri mai trecute, familia Pleniceanu – foști militari de carieră, după care s-au reorientat spre medicină – a revendicat terenul, care a fost proprietatea lor, și a donat episcopiei cinci hectare de pământ, precum și casa, dar și cele două grajduri, care aparțineau fostului CAP și pe care ei le-au cumpărat prin licitație și le-au donat apoi mănăstirii. Din vechea casă boierească au rămas câteva elemente", a spus părintele Augustin, starețul mănăstirii, jurnaliștilor de la Gazeta de Sud.

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în 2012, iar lucrările s-au finalizat în nouă luni. Părintele Augustin a primit ajutor de departe. De la românii din Spania, pe care și el îi sprijinise, la un moment dat. 

„Eu am fost numit aici al doilea stareț. A mai fost o obște înaintea noastră, dar au fost ceva probleme și, probabil, și din cauza lipsurilor financiare nu s-a putut face mare lucru. Am găsit aici un altar de vară, care acum nu mai este, l-am transformat în altceva, și casa puțin aranjată în interior. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ridicat mănăstirea în nouă luni și am și sfințit-o. La început am alergat foarte mult. Eu am fost preot misionar în Spania 15 ani, iar o parte din fondurile pe care le-am folosit aici vin de la ucenicii mei din Spania, de la comunitățile românești de acolo. Am înființat cinci parohii și o dată pe an mergem în pelerinaj și, în măsura posibilităților, ne-au ajutat. Am reușit să ajungem și la Secretariatul de Stat pentru Culte, și am primit și de acolo o parte din bani. Ajutorul cel mai mare a fost însă jertfelnicia celor care au muncit aici. Am format o echipă de oameni din satele vecine și am muncit de dimineața până noaptea. Tot ce se clădește prin jerfă dăinuiește și primește un har special, iar oamenii care vin ne spun că simt bucurie și liniște în acest loc, chiar dacă nu e spectaculos. În curtea mănăstirii avem și un solar, o grădină de zarzavaturi, o livadă, viță-de-vie și, pentru că omul nu trăiește doar cu pâine și legume, ci și cu frumusețe, am cultivat și flori. Lev Tolstoi spunea, în romanul «Învierea», că frumusețea va salva lumea", a mai spus starețul mănăstirii.

Deși este un așezământ monahal recent construit, mănăstirea atrage numeroși credincioși, iar unii dintre ei vin chiar și din alte județe. De aceea, printre proiecte de viitor se află și realizarea unei case de oaspeți, unde să fie găzduiți toți cei care vor vrea să rămână peste noapte la mănăstire. 

 
„Într-o lume care se vrea oarecum atee, oamenii îl caută pe Dumnezeu. Situată în Câmpia Blahniței, importanța Mănăstirii Jiana este una de orientare pentru viața creștină. Bisericuța este plină în fiecare duminică, și uneori oamenii stau și pe afară. La hram, spre exemplu, construim un cort care este de trei-patru ori mai mare decât biserica, pentru că vin sute de persoane, așa încât avem în proiect să construim o biserică mai încăpătoare. Deși suntem simpli și la început, avem un cuvânt să vă spunem: dorim să simțiți dragostea lui Dumnezeu aici și să vă orientați corect în viață. Dacă vreți să creșteți, nu căutați lucrurile care sunt sub nivelul omului, ci pe cele de deasupra. Niciodată păsările nu zboară în jos", ne învață starețul Mănăstirii Jiana.