Apreciat de unii, contestat de alții, Mircea Cărtărescu rămâne un personaj misterios al literaturii române contemporane.

"Jurnalistul Alex Rădescu a descoperit o latură mai puțin cunoscută a autorului bucureștean. În Ochiul căprui al dragostei noastre (Ed.Humanitas, 2012), Cărtărescu are fragment autobiografic în care vorbește despre credința sa. Secvența poartă titlul: Copilul-lup al lui Dumnezeu.

"Eu am fost crescut fara Dumnezeu. N-am spus niciodata "Inger, ingerasul meu”, ingenuncheat impreuna cu mama langa pat, n-am fost la biserica,n-am cantat colinde crestine.La mine n-a venit niciodata Mos Craciun. Din primii ani de viata am auzit ca Dumnezeu nu exista, ca sfintii, ingerii, si Isus insusi sunt nascociri babesti, ca preotii sunt niste trantori.Exista poate in sufletul sau in trupul nostru un organ deschis pentru a-l primi pe Dumnezeu in noi, din frageda pruncie, "odata cu laptele supt de la mama”, cum se zice.Daca trec anii si nimeni nu stropeste samanta aceasta cat un bob de mustar, ea se va chirci si va muri. Asa cum copiii crescuti de lupi nu vor mai vorbi niciodata, cel crescut fara rugaciune si fara sentiment religios nu va mai fi niciodata un credincios adevarat. Ma simt si eu un copil-lup al lui Dumnezeu.

Nu poti asedia cetatea lui Dumnezeu.Ca sa fii in ea, trebuie sa te fi nascut in ea. Pot misca propria mea mana, pentru ca ea face parte din corpul meu.Nu stiu cum sa fac sa o misc, dar stiu ca ea asculta si se misca.Nu vei putea clinti astfel, prin pura vointa, nici un cocolos de hartie, pentru ca el nu este in tine. Asta inseamna, poate, credinta.O astfel de credinta trebuie sa ai ca sa muti muntii din loc: ei trebuie sa fie in corpul tau, legati de vointa ta. Fara sa fii in Dumnezeu si Dumnezeu in tine nu poate exista credinta adevarata".

Fragmentul integral poate fi citit AICI.