Câteva sute de credincioși au participat la Catedrala Mitropolitană din Sibiu în Joia Mare la Denia celor 12 Evanghelii. 

Această slujbă cuprinde lecturarea tuturor textelor evanghelice referitoare la Patimile Domnului nostru Iisus Hristos. Cele douăsprezece evanghelii au fost citite de preoții slujitori ai catedralei mitropolitane, printre care s-au numărat și profesori ai Academiei Andreiene, iar răspunsurile liturgice au fost date de corala „Timotei Popovici”, dirijată de pr. lect. univ. dr. Dan Alexandru Streza.

Sfânta Cruce din altar a fost adusă în mijlocul catedralei de preoții și diaconii slujitori pentru a fi cinstită de credincioși. La finalul Deniei a predicat Mitropolitul Laurențiu al Ardealului, proaspăt întors de la Catedrala Patriarhală din București, unde participase la sfințirea Sfântului și Marelui Mir, alături de Patriarhul Daniel și de membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.

În predica sa, ierarhul a atras atenția că participarea la Denia din Joia Mare nu reprezintă doar o aducere-aminte a faptelor Mântuitorului, ci îi face părtași ai dragostei Fiului lui Dumnezeu și contemporani cu Jertfa Sa mântuitoare.

Slujba Deniei celor 12 Evanghelii „prin frumusețea ei este un unicat. Sunt adunate 12 pericope, de fapt toate relatările din cele patru Evanghelii despre Pătimirile și moartea Mântuitorului Iisus Hristos. Ele sunt înpărțite în 12 pentru a avea un număr simbolic. Dar, pentru noi, ele nu reprezintă doar o amintire, noi nu suntem adunați aici doar ca să comemorăm ceva ce Mântuitorul Iisus Hristos a împlinit pentru noi și pentru mântuirea noastră ci, ascultând textele evanghelice și îngenunchind, noi suntem contemporani cu Mântuitorul Iisus Hristos în acele momente în care El Se jertfește pentru noi. Participarea noastră nu este una simplă, afectivă, nu doar înlăuntrul inimii noastre lăcrimăm, ci simțim cu adevărat dragostea nemărginită pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a oferit-o Tatălui Său într-o dăruire totală, pentru ca dragostea aceasta să se întoarcă spre noi, spre firea umană pe care El Și-a asumat-o, în care a pătimit.

Sunt trei evenimente mari pe care noi le surprindem acum și le comemorăm: Pătimirile cele mântuitoare ale lui Hristos, moartea Sa și Învierea Sa din morți. E o adunare a trei evenimente importante care stau la temelia răscumpărării, a mântuirii noastre, a jertfei pe care Hristos a făcut-o în locul nostru și pentru noi. Astăzi, în Joia Mare, Mântuitorul Iisus Hristos i-a adunat pe ucenici, le-a spălat picioarele, dându-le ultima lecție de smerenie, de dăruire totală. Dacă le spusese înainte că „împărații lumii stăpânesc și supușii li se supun lor, dar la voi să nu fie așa, ci acela care va vrea să fie mai mare să fie tuturor slujitor”, i-a pus apoi la o ultimă cină, Cina cea de Taină. Aceasta este Cina Euharistică, pentru că atunci El a instituit Liturghia pe care o săvârșim noi, iată, de 2000 de ani de la Hristos! 

Liturghia este șansa vieții noastre! Unul singur dintre ucenici a fugit de la Liturghie: acela a fost Iuda. L-a vădit pe el, l-a descoperit pe el, spunându-le ucenicilor: Unul dintre voi Mă va vinde! Noi ne aducem aminte, liturgic și spiritual, de trădarea lui Iuda în fiecare miercuri. De aceea postim miercurea. Dar joi, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos l-a descoperit pe Iuda și l-a trimis să facă ceea ce avea de făcut. 

De la Cina cea de Taină Mântuitorul merge în grădina Ghetsimani și Se roagă cu lacrimi ca de sânge. Sunt cele mai impresionante momente din toată viața Mântuitorului Iisus Hristos. Știind că trebuie să bea paharul acesta, știind că El Îl cheamă pe Dumnezeu ca firea umană să fie răscumpărată prin asumarea ei de către Dumnezeu și prin jertfirea Fiului lui Dumnezeu în mod deplin și suprem ca să-i cuprindă pe toți, S-a rugat totuși ca Om: Părinte, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta, dar nu după cum vreau Eu, ci după Voia Ta! A rămas singur, i-a îndemnat pe ucenici să stea să privegheze și ei cu El, dar când S-a întors prima dată, i-a găsit dormind. S-a întors și a doua oară și i-a găsit dormind, iar a treia oară le-a spus: De acum puteți să tot dormiți, iată că se apropie vânzătorul! 

Unul dintre ucenici L-a trădat pe Mântuitorul lumii prin cel mai sfânt gest pe care l-a lăsat Dumnezeu de exprimare a iubirii: sărutul. A spurcat sărutul Iuda, sărutându-L pe Mântuitorul și spunându-I: Bucură-Te, învățătorule! Iisus Hristos a fost prins, dus de la Anna la Caiafa, dus și judecat. Poziția în care Mântuitorul stă în fața judecătorilor nedrepți e cu adevărat pilduitoare: nu doar o simplă răbdare, ci de fiecare dată n-a răspuns și a tăcut atunci când trebuia să tacă, în așa fel încât de câteva ori Pilat a ieșit la mulțime și a spus: Nu găsesc nici o vină în Omul Acesta! Și apoi s-a spălat pe mâini, arătând că el se detașează de condamnarea Acestui Drept, pentru că și femeia lui a venit și i-a spus să nu facă nici un rău Dreptului Acestuia. 

Iată că Hristos ajunge să fie ales spre condamnare, nu spre eliberare, poporul care, cu o duminică înainte, striga „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului!” va striga acum „Ia-L, ia-L, răstignește-L!”.

A fost dus pe drumul Calvarului, pe drumul Crucii, a purtat Crucea și fizic, nu doar ocările și batjocura și lovirile și încununarea cu spini și îmbrăcarea cu o hlamidă roșie ca să fie batjocorit, zicându-I că este Împăratul iudeilor. El a purtat fizic Crucea pe care a fost răstignit, a căzut sub povara Crucii, a fost întâmpinat de femeile mironosițe, Veronica, una dintre ele, întinzându-I un prosop să Se șteargă, iar pe pânză a rămas imprimat chipul Mântuitorului, de aceea noi pictăm icoana aceasta, chipul Lui, coroana de spini a Mântuitorului Iisus Hristos pe drumul Golgothei. 

A fost pedepsit cu cea mai crudă și dezonorantă pedeapsă: a fi omorât prin răstignire era cea mai dureroasă moarte. A fost la fel de dureroasă prin așezarea Crucii între doi tâlhari. Și acolo, pe Cruce, unul dintre tâlhari L-a batjocorit și I-a zis: „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe Cruce și salvează-ne și pe noi!”. Iar celălalt, dându-și seama pentru un moment și recunoscând vina lui și nevinovăția Celui răstignit alături de el, I-a zis: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta!” Și i-a spus Mântuitorul: „Adevărat zic Ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai!”. 

La picioarele Crucii, n-au mai rămas ucenicii, toți au fugit, unul singur a rămas, cel mai tânăr, Sfântul Evanghelist Ioan și cu Maica Preacurată și cu femeile mironosițe. Unde sunt curajoșii ucenici? Unde sunt cei care au spus: „Învățătorule, până la moarte vom fi cu Tine”? Dar Hristos îi răspunsese lui Petru: „până să cânte cocoșul, te vei fi lepădat de Mine de trei ori”. (...) Petru a plâns cu amar și s-a întors și a devenit marele apostol și misionar pentru Biserica creștină.

Și, iată, Iisus Hristos e luat de pe Cruce, e pus în mormânt, aceste două mari evenimente noi le-am cuprins astăzi în slujba sfintelor, dumnezeieștilor și mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului.

Mâine (vinerea Mare) este zi în care nu facem Liturghie pentru că e zi de ajunare, ziua morții Mântuitorului Iisus Hristos, care a urmat Pătimirii Sale. De pe Cruce, Mântuitorul a fost luat și pus în mormânt, iar mâine seară noi cântăm Prohodul Domnului. Sunt trei grupări de imne deosebite, cu trei melodii, dar ele nu exprimă doar patetism, ele nu sunt acele bocete din rânduielile de înmormântare, ci ele sunt exprimarea bucuriei pe care o vedem dincolo de mormânt. Pentru că, peste trei zile, așa cum a spus Mântuitorul, El va învia. 

Se vede deja biruința Sa asupra morții încă din momentul în care El a trecut din lumea aceasta. Adică, fiind în mormânt cu trupul, a coborât în iad cu sufletul pentru ca să rupă legăturile iadului. Cea mai frumoasă, minunată, vestită reprezentare a Învierii nu este aceea cu Mântuitorul lângă mormântul gol, piatra dată la oparte și Mântuitorul ieșind deasupra cu un drapel; ci aceea cu Mântuitorul coborând la iad și prinzând cu o mână pe Adam și cu cealaltă pe Eva. Pentru că prin alungarea primilor oameni din Eden, Raiul s-a închis și drepții Vechiului Testament au mers și ei în iad, nu la pedeapsă, nu într-o stare de suferință, ci într-o stare de așteptare. O dată cu Învierea lui Hristos, pecețile iadului au fost rupte. Este foarte important că Mântuitorul, prin moartea și Învierea Lui, a rupt pecețile morții, a distrus moartea. Moartea nu este un sfârșit fatidic, fără nicio urmare, ci ea devine o punte. De la termenul acesta de punte vine și termenul de Paști: o trecere a noastră din lumea aceasta spre lumea Veșniciei.

De aceea, când plângem, când ne rugăm, când lăcrimăm în această perioadă nu facem altceva decât să ne exprimăm bucuria că suntem creștini, credincioși ortodocși, că suntem creștini care mergem împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos spre Pătimirile Sale și împreună ne vom bucura de lumina Învierii Sale!

Am dorit să vă spun lucrul acesta ca să înțelegem că n-am venit doar să ne amintim ce-a făcut Mântuitorul Hristos, ci am venit cu lacrimi de pocăință. Dacă suntem triști, suntem triști pentru păcatele noastre. De aceea suntem chemați să ne spovedim și să ne împărtășim, să ne unim cu Hristos, adică ceea ce a vrut El o dată pentru totdeauna pe Cruce devine pentru noi o realitate, o părtășie. 

Mântuitorul, după ce a luat pâinea și a luat paharul le-a zis: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu!”; deci noi când gustăm din Sfânta Euharistie nu mâncăm pâine, deși simțim. Că altfel, dacă ar fi fost altceva, nu ne-am fi putut împărtăși cu Hristos Viu, carne, noi ne împărtășim așa cum ne-a lăsat El forma aceasta accesibilă nouă. Dar știm că pâinea este cu adevărat trupul Lui și vinul, sângele Lui, pentru că Duhul Sfânt, prin invocare la Sfânta Liturghie, le transformă și ni le face nouă hrană a Veșniciei”, a concluzionat Mitropolitul Ardealului, făcând apoi o relatare despre tradiția pregătirii și sfințirii Sfântului și Marelui Mir, care se oficiază o dată la 10 ani de către bisericile autocefale, printre care și Biserica Ortodoxă Română.

Conform paginii Mitropoliei Ardealului, Vinerea Mare este zi aliturgică, în dimineața căreia se va sluji rânduiala Ceasurilor și Sfântul Maslu. În cursul după-amiezei, la ora 16:00 va avea loc Vecernia Punerii în Mormânt a Domnului, iar la ora 18:00, Denia Prohodului Domnului.

În Sâmbăta Mare, de la ora 7:00 se oficiază rânduiala Ceasurilor și Obednița, urmată de o slujbă unică în tot anul bisericesc: Vecernia unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. Apoi urmează o perioadă de liniștire, până la ceas de noapte. La ora 23:30 se începe Canonul Sâmbetei celei Mari, urmat la miezul nopții de Slujba Învierii și de Sfânta Liturghie.

Atenție, Liturghia pascală se oficiază în noaptea de Înviere, iar nu duminică dimineața! Prima slujbă din Duminica Paștilor va fi la Sibiu cea de la ora 13:00, Vecernia numită „A doua Înviere”, urmată de procesiunea mărturisitoare a Învierii Domnului în mijlocul orașului.







2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.