O nouă lucrare de memorialistică disponibilă pentru cei interesaț la Librăria Mihai Eminescu din Capitală. Autorul, Mircea Schedlinsky, transmite:  „ATUNCI, în 1945, au fost DEPORTAȚI din România zeci de mii de cetățeni români, cu toată împotrivirea lor. După 4-5 ani, supraviețuitorii s-au întors în țară, căutând să dea uitării pedeapsa infamantă.

ACUM, după 1989, după ce au câștigat o „REVOLUȚIE”, cetățenii s-au „autodeportat” s-au „autopedepsit”, părăsind țara asta, așa de frumoasă și așa de bogată. Au plecat „benevol”, împinși de sărăcie, milioane de români, familii întregi, de data asta.

Mai tragic, însă este și faptul că au plecat în nenumărate cazuri, doar părinții, sau doar copiii, familiile lor fiind dezbinate, unii lăsându-și progeniturile de izbeliște, pe mâini străine, alții abandonându-și părinții bătrâni și neputincioși.

De ce oare….?

Țara mai are încă credință, mai are încă speranța că, odată și odată vor spune și ei „NE VOM ÎNTOARCE”, dar… vorba aia din popor - „cine a mai văzut câinele să plece de la măcelărie?"

Peste 45 de ani, peste 50 de ani, după un ciclu istoric, ținând cont de situația actuală, ce se agravează tot mai mult, ce se acutizează tot mai pregnant, cine va fi populația României, ce naționalitate vor avea viitorii „DACI"?
Dar… ce mai contează asta pentru UNII… acum?”

CUVÂNT ÎNAINTE

Învingătorii impun, învinșii se supun

Această carte a fost scrisă în memoria tatălui meu, în memoria etnicilor germani, cetățeni români deportați din România în URSS în iarna începutului de an 1945 în număr de peste 70.000, în vestitele lagăre de muncă silnică numite „Gulaguri" cu scopul vădit, al autorităților ruso-române din acei ani, de răzbunare față de germani, de exterminare a lor. Au plecat, cu disperarea citită pe figuri, dar cu speranța în suflet, strigând; ”wir werden zuruckkommen!”

Simbolul înfrângerii germanilor în 1945, divizarea Ger-maniei și ridicarea ZIDULUI din BERLIN, după 45 de ani, s-a spulberat. Dorința Germaniei din acei ani, de a fi liderul de necontestat al Europei, dorința de desființare a U.R.S.S.-ului și mai apoi, în zilele noastre, dorința de reunificare a germanilor ca stat, ca o consecință a divizării impuse, s-a împlinit începând cu anul 1989. Încă din secolul al XIX –lea, frații Friedrich și Wilhelm von Schlegel, poeți, critici, filosofi, prevedeau o Europă cu o conducere spirituală germană „orice piedică în acest sens nu poate fi decât vremelnică”. Se poate spune, putem crede că, după al II-lea Război Mondial, Germania a fost vremelnic învinsă, ieșind în cele din urmă, acum, după 45 de ani, învingătoare, bineînțeles nu în totalitatea ideologiei politice a anilor de atunci, o ideologie ce desconsideră națiunile, ce lasă să se interpreteze: „țările slabe vor naște oameni slabi” deci….

Războiul de 30 ani, ce a frământat o perioadă așa de lungă Lumea Creștină în secolul al XVII-lea a rămas în urmă ca durată datorită „Războiului rece” ce a urmat conflagrației mondiale, ținând de această dată Europa, ca de altfel întreaga lume, indiferent de religie, într-o tensiune continuă mai bine de 45 de ani. În istorie nimic nu e „vechi”, ca urmare, Germania s-a întors pe arena politică, alături de   Franța, așa cum se anticipase încă din anii ’45, căci numai așa, se aprecia, va fi liniște pe continent. Excepție a făcut în mod nevoit „inima Germaniei, Prusia” stat ce nu se va mai întoarce niciodată pe firmamentul politic sub acest nume, fiind desființat, abolit pe 25 februarie 1947 de puterile învingătoare, militarismul prusac fiind învinuit de declanșarea celor două războaie mondiale, învinuire departe de adevărul istoric.

Popoarele nu acționează niciodată fără a avea un lider, trebuie să fim convinși de asta, și fără a fi împinse din „culise" de cei puternici, spre un obiectiv, spre un „ideal”. Unele acționează precum albinele, altele ca oile. Cum va evolua de acum această nouă strategie politico-economică de colaborare strânsă între Germania și Franța cu scopul întăririi și dezvoltării Europei, va rămâne de văzut. Pentru noi includerea în această alianță reprezintă ultima șansă de emancipare. Întoarcerea Basarabiei și Bucovinei, în cazul nostru, la patria mumă, urmând exemplul german, e doar o chestiune de timp cât și de voință a marilor puteri. Voința și speranța înfăptuirii acestui deziderat trebuie să dăinuie în sufletul fiecărui român cu dragoste de țară până la rezolvare. Rămâne însă de văzut de asemenea dacă nu cumva și rușii „se vor întoarce… în Europa” în urma curgerii timpului și a schimbării politicii mondiale, căci pentru toți Europa a fost și va rămâne locul cel mai frământat, leagănul culturii, economiei și civilizației mondiale, locul dătător de speranțe, suferință și îngrijorare permanentă a omenirii.

Evenimentele din anul 1989, schimbările profunde ce au avut loc pe continentul nostru atât de frământat, au permis ca milioane de oameni din țările totalitare să se exprime, dar mai ales să se exprime neîngrădiți, fără rețineri, în mod liber, unii manifestându-și deschis opțiunile politice, crezul lor de-o viață, alții rememorând fapte istorice trăite, evenimente ce le-au marcat viața pentru totdeauna, pentru tot restul vieții. De acest lucru am profitat și eu.

Iată în ce împrejurări a luat naștere această carte, această povestire a tragediei unor cetățeni români, fie ei și de origine germană.

ISTORIA, stimate cititorule, nu trebuie uitată sau ignorată niciodată, cu atât mai mult cu cât e considerată de unii înțelepți a fi „o altă târfă" a societății omenești, ca și POLITICA, din nefericire ea bazându-se preponderent pe PUTEREA celor ce-o scriu și TĂCEREA celor dispăruți pentru totdeauna. Avem datoria permanentă de a căuta, de a cunoaște, de a scoate la lumină adevărul istoric, adevărul unic, de netăgăduit.

Mircea Schedlinsky

Cartea este disponibilă la Librăria Mihai Eminescu din București