Cunoscut drept "Casa Lupuț din Cizer", imobilul a avut, de-a lungul vremii, inclusiv destinația de biserică, numele lui fiind legat și de un alt monument reprezentativ din localitate, biserica de lemn a lui Horea, mutată între timp la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Construită inițial lângă o vale ce o inunda aproape în fiecare primăvară, casa a fost mutată, pentru a fi salvată, în spatele școlii noi, în 1987. De atunci stă neîngrijită, degradându-se în bătaia ploilor și în nepăsarea celor răspunzători. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcției, motivelor decorative din portalul ușii interioare, din cadrele ferestrelor și din stâlpii târnațului. Valoarea ei derivă și din faptul că este una din ultimele case cu paie, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseș.

"Practic, casa aceea este cea mai importantă casă veche din județul Sălaj, în momentul de față. Mai existau două case, la Călacea și la Bezdez, de sfârșit de secol XVIII, iar aceasta este de dinainte de 1750. În plus, și ca mărime și ca elemente ornamentale, este unică. Și ca tehnică de construcție, din bârne de stejar rotunde, trimite spre prima jumătate a secolului XVIII. Plus tradiția locală, care spune că în casa aceea au stat meșterii cât timp s-a făcut biserica lui Horea, tot din Cizer, care e din 1773, datată, cu inscripție. A servit și ca biserică, fiind casă cu un spațiu foarte mare. Tradiția locală așa spune", afirmă Augustin Goia, cercetător expert la Muzeul Etnografic al Transilvaniei și unul dintre cei buni cunoscători ai patrimoniului cultural tradițional din Sălaj.

Ultimul ei locuitor a fost Lupuț Ioan a Giurchii Floroaie din Cizer. Casa a fost declarată monument istoric în anul 2004, pusă deci sub protecția legii, dar de atunci starea ei de conservare nu s-a îmbunătățit, ci mai degrabă înrăutățit. Aflată inițial în proprietatea Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, ea a trecut în 2009 în posesia administrației locale din Cizer, care și-a dorit punerea în valoare a monumentului istoric prin realizarea într-un nou amplasament a unei gospodării tradiționale, care să mai includă și alte construcții specifice zonei. Până la punerea în practică a proiectului, pentru care nu s-au găsit încă resursele financiare, casa lui Lupuț se degradează pe zi ce trece, fiind actualmente la un pas de colaps.

"Eu am cumpărat-o pentru muzeul din Zalău și am adus-o din vale pentru că era inundată în fiecare an. Am cumpărat-o cu condiția ca proprietarul să rămână până decedează în ea, iar mai apoi să o putem muta lângă școală. Problema a fost că am mutat-o cu efort, i-am refăcut și vatra interioară, care era unică și aceea. Școala, departe de ajuta, a încurcat mai mult. Tot colectivul de profesori nu a putut stăpâni copiii, care au spart ușa, au distrus vatra liberă, și-au făcut nevoile acolo și și-au bătut joc", afirmă cu o undă de regret în glas Augustin Goia.

În opinia lui Augustin Goia, salvarea casei are caracter de urgență și s-ar putea realiza prin mutarea ei la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca, unde se află deja biserica de lemn din Cizer, cunoscută drept biserica lui Horea.

Părerea sa nu este împărtășită de primarul comunei Cizer, Liviu Fărcaș, ce și-ar dori ca imobilul, adevărat "bulgăre de aur", să rămână în sat, unde să fie valorificat prin proiectul ce propune realizarea unei gospodării tradiționale, care să includă casa veche, alături de o șură cu gârbe — formă arhaică a șurii cu poiată, o cămară pentru cereale — găbănaș, un coteț de porci și un fânar. Intențiile sale se lovesc însă de lipsa banilor, în ciuda demersurilor făcute la autoritățile județene și la Ministerul Culturii.

 

Primăria a declanșat chiar o campanie de strângere de fonduri prin intermediul bisericii, însă, până în prezent, s-au colectat doar câteva sute de lei, în vreme ce numai proiectul de reabilitare a casei este estimat la peste 200.000 de euro.