În această lună, în ziua a douăzeci și patra, sărbătorim Nașterea Cinstitului Slăvitului Prooroc înaintemergătorul și Botezătorul Ioan.

Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toți cei născuți din femei, și mai mult de prooroc, care a săltat în pântecele maicii sale, și a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, și a mers mai înainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul și al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduință. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, și a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie. Și se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia. (Calendar-Ortodox.ro)

Pomenirea Sfântului Niceta de Remesiana - în Dacia

Numele Sfântului Niceta de Remesiana este legat de istoria Bisericii noastre strămoșești, îndeosebi pentru contribuția sa la răspândirea creștinismului pe teritoriul de formare al poporului român. De asemenea, prin scrierile sale întocmite în limba latină, care au apărut și în traducere românească, s-a îmbogățit patrimoniul spiritual al teologiei ortodoxe românești.

Numele său este strâns legat de cetatea în care acesta a păstorit, anume Remesiana, oraș întemeiat de împăratul Traian, care se afla la aproximativ 30 de kilometri est de orașul Naisus (astăzi Niș), într-o regiune deluroasă, pe valea râului Nișava. El a fost păstorul acestei cetăți între anii 366-414.

Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea, Remesiana fiind pământul natal al acestuia. Deși este daco-roman la origine se presupune că acest Sfânt Ierarh și-a petrecut prima parte a vieții în Apus, deoarece folosirea unei exprimări alese, precum și întrebuințarea unor izvoare de limbă latină în scrierile sale, ne îndreptățesc la acest lucru. Cu toate că a scris numai latinește, Sfântul Niceta cunoștea și greaca, cetatea Remesiana fiind într-un ținut unde limba greacă își disputa întâietatea cu limba latină; în calitate de ierarh al acestei cetăți, precum și datorită activității sale misionare, Sfântul Niceta era îndatorat să cunoască ambele limbi.

Printre prietenii săi, se numără și Paulin de Nola, cu care este împreună prăznuit la 7 ianuarie, conform martirologiilor romane. Acest prieten va descrie activitatea misionară a vrednicului ierarh, care a depus un susținut efort de evanghelizare și educare latină a popoarelor din Dacia Ripensis și Dacia Mediteraneea, îmblânzind inimile barbarilor, învățându-i să trăiască in pace și în dreptate, cântând și slăvind pe Hristos. Datorită acestei impresionante opere de convertire la creștinism, Sfântul Niceta s-a învrednicit și de numirea de „Apostol al daco-romanilor”.

În activitatea sa misionară și pastorală, el s-a folosit și de opere scrise, moștenirea literară ajunsă până la noi arătându-l pe autor ca un erudit teolog al timpului, care priveghea cu strășnicie la apărarea dreptei-credințe. Pe baza unor manuscrise, Sfântului Niceta i se atribuie următoarele scrieri: Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Despre privegherea robilor lui Dumnezeu, Despre folosul cântării de psalmi, precum și o lucrare care l-a făcut foarte cunoscut pe neobositul apostol, un Catehism pentru cei ce se pregătesc pentru Botez, care ulterior a fost intitulat Cărticele de învățătură.

Sfântul Niceta de Remesiana este cunoscut și pentru calitățile sale de protopsalt, printre imnele bisericești compuse de el fiind așezată la loc de cinste cunoscuta cântare Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, sau pe scurt, Te-Deum, care a pătruns pe teritoriul românesc odată cu misionarii trimiși de autor. Ușor de reținut, cuprinzând pe scurt învățături esențiale mântuirii, de o curăție cristalină a credinței, imnul Sfântului Niceta a fost învățat cu ușurință de străbunii noștri, care l-au lăsat moștenire din neam în neam, ajungând până la noi.

Așadar, Sfântul Niceta de Remasiana este o personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe, distingându-se prin rodnica sa lucrare misionară, prin viața sa cea plină de sfințenie, prin scrierile și imnele sale. Predicând și scriind într-o latină clară și simplă. el a fost un factor de romanizare, de unitate și continuitate a populației daco-romane de pe malurile Dunării și din Dacia Mediteraneea. Strălucind ca un soare al dreptei credințe în ținuturile din jurul Dunării, Sfântul Niceta a devenit unul dintre stâlpii mântuirii neamului nostru, credincioșii ortodocși români de astăzi cinstindu-l ca o măreață podoabă a străbunilor noștri.

Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Evlaviosul domn Alexandru cel Bun (1400-1432), cel care obținuse în 1401 recunoașterea canonică a mitropolitului Iosif al Moldovei de la Patriarhia Ecumenică a reușit să pecetluiască acest act bisercesc prin aducerea moaștelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, la 24 Iunie 1415, și așezarea lor în biserica Mirăuților, atunci catedrală mitropolitană.

Tot în această zi, pomenirea soborului drepților Zaharia și Elisabeta.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Panaghiot Chesarineanul (din Cezareea), cel ce în Constantinopol a mărturisit la anul 1765.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.