ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Acest nume este asociat cu cele mai tenebroase mituri ale Catolicismului. Opus Dei- organizaţia paramilitară a Papei, "masoneria” catolicilor, "sforarii” din spatele Pontifilor, "ninja” ascetici în slujba Curiei romane, cei care ţin banii Bisericii Catolice, etc.

Nu există organizaţie din interiorul Bisericii Catolice- şi sunt multe!- care să beneficieze de o presă atât de proastă, precum Opus Dei. Poate doar mitologia dark construită în jurul iezuiţilor să mai fi avut o astfel de amploare şi o astfel de eficienţă.

Toată lumea ştie despre Opus Dei câte ceva de rău. Măcar că a citit sau a văzut ecranizarea după "Codul lui da Vinci”, sau că a urmărit vreun "documentar” pseudo-ştiinţific dar senzaţionalist, de pe canale de televiziune (gen National Geographic, History, Discovery, etc.) care sub pretenţia că ar populariza ştiinţaşi cultura, sunt misionarii (mascaţi, dar şi pe faţă) unor foarte ideologice campanii de dezinformare.
Dar ce este „Opus Dei”?

„Opus Dei” (în latină „Lucrarea lui Dumnezeu”) este o mişcare din interiorul Bisericii Catolice, iniţiată de un preot spaniol, Josemaria Escriva, care a încercat să propună o spiritualitate a dobândirii sfinţeniei în viaţa de zi cu zi, la locul de muncă, în experienţa realităţilor trăite cotidian.

În „Opus Dei” intră mai ales laici, mulţi dintre ei căsătoriţi, care făgăduiesc lui Dumnezeu să se dedice tot mai mult relaţiei cu Acesta şi cu Biserica prin experienţavieţii de zi cu zi. Prin genul acesta de angajare nu atât profesională cât mai ales spirituală în plan profesional, ei ajung printre cei mai buni la locul lor de muncă, în domeniile lor.
Cu toate acestea, „Opus Dei” nu este „elitistă”, în sensul comun al termenului, ci este deschisă tuturor catolicilor (dar şi unor colaboratori externi non-catolici)  care urmează îndemnurile fondatorului lor, sfântul JosemariaEscriva: de la muncitori la patroni de fabrici, de la responsabili cu curăţenia la profesori universitari. Toţi însă sunt îndemnaţi să fie cei mai buni- într-un sens creştin, la locurile lor de muncă, în familiile şiviaţa lor, să împletească tot ceea ce fac cu rugăciunea sinceră, cu experienţa Bisericii şi cu….asceza.

Şi acum, când vorbim de asceză, găsim poate izvorul mitologiei şineînţelegerilor cu privire la „Opus Dei”.
Membrii acestei fraternităţi din Biserica Catolică sunt oameni foarte serioşi în lupta cu propriile ispite şiştiu că aceste bătălii nu se poartă deloc uşor. Ei sunt păstrătorii Tradiţiei străvechi a Bisericii, uitată prea adesea de lumea actuală în căutare de comoditate, apropiaţi cumva de spiritualitatea răsăriteană.

Cei din „Opus Dei” atunci când simt nevoia spirituală, postesc la modul serios (disciplina postului fiind mult „uşurată” în Biserica Catolică, până aproape de dispariţie) , poartă veştminte menite să chinuie trupul pentru a ţine treaz sufletul, se roagă mult, în poziţii incomode de rugăciune, chiar se flagelează atunci când ispitele corporale par prea puternice.
Deci cititorii de bună credinţă care cunosc vieţilesfinţilor, nu văd ceva inedit în experienţa ascetică încurajată pentru unii membri „Opus Dei” (nu sunt practici obligatorii ci asumate, sub îndrumarea duhovnicului, după posibilităţileşi tăria sufletească). Însă o lume care nu vede altă ţintă decât bunăstarea şi nu găseşte alt etalon al fericirii decât orgasmul sexual, nu are cum să înţeleagă cum de nişte oameni- din lume- aleg să trăiască în lume, dar având ca ţintă pe Dumnezeu şi ca etalon al fericirii întâlnirea cu Acesta.

Iar când experienţa ascetică şivoinţa de a fi creştin în mijlocul lumii se întâlnesc, rezultatele sunt spectaculoase: cu excepţiile de rigoare, „Opus Dei” este o elită fără să fie o structură elitistă.
Iar acest lucru nu poate decât să deranjeze o lume care nu este atee, dar i-ar conveni foarte mult ca ateii să aibă dreptate şi Dumnezeu să nu existe. 

„Opus Dei” mai este şi bastionul, într-o Biserică Catolică, tot mai mult asaltată şi (să o recunoaştem) cucerită de relativismeşi ispite postmoderniste, al unui Creştinism al cărui reper este Hristos.

Notă: Autorul acestor rânduri nu este şi nici nu va fi membru al „Opus Dei”, fiind catolic de rit bizantin. Dar este un om care recunoaşte impactul avut asupra vieţii sale şi inclusiv a activităţii sale în câmp politic şi profesional, a scrierilor sfântului Josemaria Escriva, fondatorul „Opus Dei”.