În duminica a XXIII-a după Rusalii din 2019, Episcopul Ignatie al Hușilor a oficiat Sfânta Liturghie în biserica din Codăești, Protopopiatul Vaslui, la finalul slujbei rostind un cuvânt de învățătură despre atitudinea pe care au avut-o locuitorii cetății Gherghesenilor față de Domnul Iisus Hristos. Aceștia L-au rugat pe Mântuitorul să plece din ținuturile lor fiindcă, deși îl vindecase pe un concetățean de-ai lor de o gravă demonizare, le dăduse voie demonilor scoși din om să intre în turma de porci care păștea pe malul lacului, ceea ce a provocat pierderea animalelor și păgubirea proprietarilor.

„Din nefericire, ei nu s-au lăsat copleșiți de miracol, de minunea vindecării celui posedat. Erau îngrijorați de faptul că una dintre posiblele lor afaceri era pusă în pericol.

Evanghelia menționează că legiunea de duhuri necurate, care îl stăpânea pe om, a cerut să intre într-o turmă de porci.

Evreii nu se ocupau cu creșterea porcilor. Pentru ei, porcii erau considerați niște animale impure, necurate. Nu consumau carne de porc.

Locuitorii cetății erau, cu precădere, păgâni. Cetatea Gherghesenilor era una din cele zece cetăți ale regiunii Decapole, regiune locuită aproape exclusiv de ne-evrei. Probabil că ei se ocupau cu creșterea porcilor pentru asigurarea traiului de zi cu zi.

Deducem, din atitudinea pe care au avut-o acești locuitori că, pentru ei, minunea în sine nu constituia un prilej de bucurie.

Prezența lui Hristos era un prilej de tristețe, de incomoditate.

Din cauza legiunii de duhuri necurate care a intrat in porci, ei nu mai aveau obiectul afacerii lor”, a explicat ierarhul, citat de pagina web a Episcopiei Hușilor

PS Ignatie a atras atenția că starea de demonizare descrisă în Evanghelie nu este un fenomen specific doar vremurilor de demult, ci poate fi întâlnită inclusiv în lumea de astăzi:

„Când vorbim despre demonizare, despre oameni îndrăciți, ne gândim la cei care, într-adevăr, sunt posedați și au comportamentul, cel puțin, ca în descrierea pe care ne-o furnizează Sfântul Evanghelist Luca.

Sunt oameni privați de libertatea lor. Duhul cel rău este cel care stăpânește asupra omului atunci când acesta este îndrăcit. Nu omul posedă ceva, ci este posedat de cineva. Nu mai are capacitatea de a-și exercita propria libertate, de a se manifesta conform propriei voințe.

Această formă de demonizare o putem regăsi, cu suficientă pregnanță și în lumea în care trăim noi.

Nouă ne convine să credem, când este vorba de astfel de situații atât de dramatice și terifiante, ca cea a posedatului din Evanghelie, că țin de un trecut foarte îndepărtat, fără nicio legătură cu prezentul.

Ne convine, din punct de vedere al confortului nostru mintal, să știm că acest eveniment, atât de dramatic, legat de acest demonizat, este unul care s-a petrecut acum 2000 de ani și nu are legătură cu noi, cei de astăzi.

Ne înșelăm! Există și alte feluri de demonizare, de posedare de către puterea celui rău! Mult mai rafinate, mult mai perfide și mult mai insidioase decât posedarea descrisă în Evanghelie”, a subliniat Episcopul Hușilor.

Potrivit acestuia, starea de demonizare nu este întotdeauna evidentă, existând mai multe stadii în care omul se poate afla sub influența celui-rău:

„Dacă vom fi atenți la amănuntele pe care ni le furnizează Sfântul Evanghelist Luca, vom putea, foarte ușor, să alcătuim «portretul robot» al posedatului, al celui care este sub influența celui-rău.

Forma aceasta de demonizare este una extrem de rafinată, foarte perfidă, aproape imperceptibilă.

Nu ne dăm seama că este în mijlocul nostru, că se mișcă printre noi.

Toți putem cădea în capcana de a ne comporta ca oameni care nu mai suntem liberi.

Pentru cei din ținutul Gherghesenilor a prevalat economicul. Ei nu s-au bucurat că un om s-a vindecat, că a ieșit de sub tutela celui rău.

Erau îngrijorați că afacerea lor era pusă în pericol.

Când noi punem accent mai mult pe partea materială, pe bunăstarea economică, nu facem altceva decât să ne comportăm ca cei din ținutul Gherghesenilor.

În momentul în care prioritar în viața noastră este economicul, viața de surplus, de bunăstare materială, atunci omul nu mai constituie o valoare. Omul capătă valoare în funcție de bunurile pe care le posedă sau de ceea ce el consumă.

Nu vi se pare că ne regăsim în lumea de astăzi?”, a întrebat, retoric, PS Ignatie.

Acesta a ilustrat modul în care omul contemporan își pierde din valoarea dată de Dumnezeu:

„Societatea de consum este o societate pentru care omul nu mai are o valoare. Este transformat într-o marfă. Din toate punctele de vedere!

Tot ceea ce ține de om, de datele sale naturale, poate fi tranzacționat, comercializat.

Pentru societatea de consum, omul și tot ceea ce ține de ființa sa, de calitățile lui proprii, nu constituie realități ce nu pot fi pervertite, schimonosite sau desfigurate.

Omul societății de consum pune accent pe ceea ce se produce. Cineva are valoare doar în funcție de ceea ce produce.

Noi conferim valoare unei persoane în funcție de ceea ce deține din punct de vedere material sau economic.

Aceasta este o formă de posedare contemporană, nu foarte departe de cea descrisă în Evanghelie.

Dacă suntem atenți la modul cum este descris posedatul din Evanghelie, îl vom regăsi și în societatea de consum”.

Tototdată, ierarhul a atras atenția că întrebuințarea greșită a bunurilor materiale îl dezumanizează pe om:

„Dumnezeu binecuvintează bunăstarea omului. Nu vrea să trăiască în sărăcie, să se zbată în privațiuni de ordin material.

Biserica nu demonizează bunăstarea, de care trebuie să se bucure orice om în lumea aceasta.

Biserica deplânge transformarea omului în marfă.

Este groaznic când omul de lângă tine este evaluat în funcție de ceea ce el deține”, a subliniat PS Ignatie.

Pornind de la descrierea pe care Sfântul Evanghelist Luca o face manifestărilor demonizatului, Ierarhul Hușilor a enumerat semnele după care se distinge omul care se află sub influența celui-rău:

„Despre demonizatul din Evanghelie ni se spune că nu avea haine, că umbla gol. Pentru cultura vremii respective, a umbla fără de haine era un semn, un indiciu foarte precis că nu ești un om liber. Mai mult decât atât, că nu ai identitate, că îți este furată identitatea.

A nu avea haine pe tine era sinonim cu a nu avea identitate.

Și astăzi, de multe ori, poți identifica un om, îți poți da seama din ce cultură provine, în funcție de cum se îmbracă. Hainele îți pot conferi o identitate.

În antichitate, a dispune de haine, a fi încălțat, însemna să fii un om liber.

Posedatul din Evanghelie era un om fără identitate.

Trăia prin morminte. Mormintele nu sunt pentru cei vii. Nu poți, din punct de vedere logic să concepi ca cineva să locuiască în morminte. Mormântul este simbolul morții, a tot ceea ce este mai urât și mai groaznic.

Omul acesta trăia un fel de moarte spirituală.

Era legat în lanțuri. Cu alte cuvinte nu era liber, nu-și putea determina el acțiunile sale.

Altcineva îi determina faptele, gândirea și acțiunile. Era vorba de cel-rău.

Mintea lui nu era întreagă. Nu avea capacitatea de a discerne între ceea ce era esențial și ceea ce era secundar, lipsit de importanță”, a arătat Episcopul Hușilor.

Potrivit acestuia, manifestările omului posedat din Evanghelie se pot regăsi, în diferite stadii, și în omul societății de consum:

„Credeți că această descriere nu o găsim în omul societății de consum, pentru care prioritar este economicul?

Nu se potrivește această descriere pentru cel care îndumnezeiește bogățiile, banii?

Pentru cel pentru care nu contează nici măcar oamenii din jurul său, fiind în stare să „calce peste cadavre” când se pune problema câștigului?

Pentru omul societății de consum, Dumnezeu, spiritualul, miracolul, minunea, nu mai constituie niciun fel de atracție.

Nu mai reușește să aibă identitate, nu mai este un om liber, este asfixiat din punct de vedere spiritual.

Oamenii care se identifică cu cei care pun accent și se bucură mai mult de partea materială, de bunăstarea economică, sunt cei care, oricând, sunt în stare să îi desființeze pe semenii lor.

Nu mai contează suferința, sufletul, libertatea sau identitatea omului de lângă ei.

Atitudinea locuitorilor din cetatea Gherghesenilor a fost una foarte ingrată, de nerecunoșință și de decadență morală. O formă de dezumanizare crasă.

Pentru ei, porcii erau mult mai importanți decât omul vindecat, care stătea la picioarele lui Hristos, cu mintea întreagă. Evanghelistul Luca insistă să spună că era îmbrăcat, adică și-a recăpătat identitatea sa spirituală.

Acesta Îl roagă pe Hristos să îl lase să Îl urmeze. Domnul îi dă sfatul să propovăduiască, în cetatea sa, cât bine i-a făcut Dumnezeu, cât de minunat a lucrat în viața sa”, a adăugat ierarhul.

Totodată, acesta a insistat asupra valorii pe care o are fiecare om în relație cu Dumnezeu, incomparabilă cu valoarea oricărui obiect, de care, în general ne atașăm:

„Este foarte important să fim atenți să nu ne transformăm!

Să nu fie mai important ceea ce noi producem, în comparație cu omul de lângă noi, care are o valoare inestimabilă, atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața fiecăruia dintre noi!

Este foarte trist ca obiectele pe care noi le posedăm, tot ceea ce ține de confortul societății de consum, să conteze mai mult decât viața unui om, decât suferința sa, decât bucuriile și existența sa.

Cred că trăim deja într-o lume în care contează mai mult toate aceste obiecte, de care ne atașăm și pe care le idolatrizăm.

În sine, ele sunt bune. Noi, prin modul cum ne raportăm și cum relaționăm cu aceste daruri ale lui Dumnezeu, le transformăm în blestem, în idoli care ne ocupă viața.

Omul are valoare în relație cu Dumnezeu”, a evidențiat Episcopul Hușilor.

În final, PS Ignatie a atras atenția asupra modului în care locuitorii cetății L-au rugat pe Iisus Hristos să plece din acel ținut, atitudine ce denotă, atunci, ca și astăzi, faptul că prezența lui Dumnezeu incomodează:

„Hristos nu a fost alungat de către locuitorii ținutului Gherghesenilor. Nici nu i-a fost pusă în pericol viața. Este rugat să plece, așa cum societatea de astăzi, delicat, tolerant, elegant, îi spune lui Dumnezeu: «te rog să pleci, ne incomodezi, ne deranjează prezența Ta»!

Nu-L exilăm pe Dumnezeu din viața noastră la modul brutal, ci cu eleganță, cu bune maniere.

Îl poftim pe Dumnezeu afară din viețile noastre, căci ne incomodează prin prezența Sa.

Regăsim această atitudine în societatea noastră de consum, în care omul nu mai este considerat o valoare, ci are valoare în funcție de bunurile pe care el le posedă”, a concluzionat ierarhul Hușilor.