„Pentru ca dragostea să rămână vie ea trebuie să fie asemenea iubirii Dumnezeului nostru, dusă până la cruce și dincolo de ea și de moarte. Trebuie să fie ca iubirea necondiționată de mamă”, scrie Episcopul Europei de Nord în Pastorala la Nașterea Domnului intitulată „Pentru cine bate inima ta?”.

„Sabie va trece și prin sufletul tău, dacă vei iubi autentic. O! mamă și tată, frate și soră, fiu și fiică! Nu este ușor să vezi cum cei iubiți ai tăi se îndărătnicesc pe căi primejdioase. Nu este ușor de purtat povara de a fi respins sau chiar asuprit de ai tăi”, transmite Preasfințitul Părinte Macarie, citat de Basilica.

„Dar toate devin mântuitoare atunci când conștientizăm că aceasta este menirea și salvarea noastră și a celor dimpreună cu noi. Când devenim conștienți că, la măsura noastră, participăm prin această suferință a iubirii la dragostea cea mare a Maicii lui Dumnezeu și cea răscumpărătoare a Însuși Fiului său.”

Ierarhul explică faptul că în lumea actuală, la fel ca în cea a Regelui Irod, nu există „loc pentru cele ale inimii”.

„Cea mai mare criză a lumii de astăzi este criza lăuntrică determinată de războiul care se poartă … în inima omului. Acolo, în inima ta, drag frate și dragă soră, se dă bătălia hotărâtoare între bine și rău, între adevăr și minciună, între lumină și întuneric.”

„Pentru cine bate inima ta, scump frate? Pentru cine bate inima ta, scumpă soră? Iată o întrebare la care să medităm cu durere la acest Crăciun al anului 2022. Cu alte cuvinte, ce fel de gânduri îți umplu mai mereu mintea și îți captează necontenit atenția? Mai suntem vii sufletește? Ne doare sufletul pentru aproapele? Suntem dispuși să ne purtăm neputințele unii altora (Galateni 6, 2)? Cele ale soției, soțului, copilului sau părintelui nostru? Avem oare o inimă plină de înțelegere și iubire creștină, măcar față de cei de aproape ai noștri?” continuă părintele episcop.

„Principala provocare cu care ne confruntăm astăzi este «răcirea dragostei» (cf. Matei 24, 12) din cauza atâtor rele care se întâmplă în jur, dar și pentru negrija noastră de suflet”, precizează Preasfinția Sa. „Iar semnul cel mai vizibil al acestei crize sufletești este singurătatea.”

„Preaiubiții mei, avem de ales între două suferințe: cea izvorâtă din egoism, a iubirii de sine, și cea altruistă, a iubirii de Dumnezeu și de aproapele”, subliniază ierarhul.

„La cea de-a doua ne cheamă, discret, Hristos Mântuitorul Emanuel, Cel Care astăzi S-a născut pentru noi luând asupră-Și firea noastră omenească.”

Dacă ne îndreptăm atenția către această chemare, „simțim iar cum ne bate inima duhovnicească”, spune Părintele Episcop Macarie.

„Simțim cum acest Prunc ne redă nouă înșine, ne deschide o ușă, o fereastră de care uitaserăm, către cerul din lăuntrul profund. Să pășim cu încredere către această bucățică de cer, cerând ajutorul Preasfintei Fecioare Maria, cea prin al cărei suflet a trecut sabia încercărilor, dar care le-a biruit pe toate întru bucuria Fiului său”, încheie Preasfinția Sa.

Integral aici: Episcopia Scandinavia

Foto: Iată vin colindătorii… Începând de la Trondheim, continuând prin Bergen la „Poarta Fiordurilor” apoi înspre Oslo și până dincolo de Cercul Polar în Norvegia, voi colinda cercetând și binecuvântând comunitățile euharistice și familiile de creștini care, cu emoție și bucurie, așteaptă Nașterea Domnului. Hristos se naște, slaviti-L! Al Vostru Părinte Episcop pelerin +Macarie al Episcopiei Europei de Nord, Ajunul Crăciunului, 24 decembrie 2022