În 22 noiembrie 2007 s-a născut în Ceruri Părintele Ioanichie Bălan Luptătorul, unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a dăruit neamului românesc. L-am cunoscut pe Părintele Ioanichie în anul 1993. A fost singura dată când am stat față către față cu Părintele. Eram atunci studentă în anul întâi, curioasă și dornică de a transmite colegilor mei de generație un sfat, o vorbă plină de duh dintr-un suflet plin de duh. Părintele ne îndemna atunci la luptă, o luptă fățișă, crâncenă, cu agresiunile la care era supusa generația noastră. M-am simțit asemeni unui copil dojenit cu dragoste, dar în același timp cu asprime de părintele său.

Am avut impresia că peste oamenii dragi mie timpul nu va trece. Că părintele Ioanichie mă va aștepta mereu să mă întorc la Sihăstria și să-mi dea alte și alte sfaturi pentru tinerii brașoveni. M-am înșelat – Părintele Ioanichie a plecat pe urmele fraților săi mai mari, Părintele Cleopa, Părintele Stăniloae, Prea Fericitul Teoctist, să stea la taifas cu Dumnezeu. Vestea plecarii sale la cele veșnice a picat ca un trăznet în sufletul meu. Cuvintele sale, însă, pe care le transmitea tinerilor atunci răzbat și dincolo de mormânt, parcă mai puternice, către un altul și totusi același tineret român. Acesta este motivul pentru care am hotărât astăzi restituirea unor frânturi de gânduri din cele împărtășite mie în urmă cu ani mulți, în impresionanta bibliotecă a mănăstirii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și fie să avem parte de rugăciunile lui, spre mântuirea noastră și a neamului românesc! (Crina Palas)

 

Părintele Justin Pârvu despre Părintele Ioanichie Bălan: "L-am văzut ca pe un adevărat sfânt!”. DESPRE BOGĂȚIA POPORULUI ROMÂN. Video: "Ce de îngeri aici!” 

Mărturia Părintelui Ioanichie Bălan:

"Dacă nu vă țineți serios de Biserică și de ortodoxie, prăpăd e cu noi!"

„În viață să fiți tineri care să sfințească un loc, o casă, o societate, o generație, un cartier și locul de muncă unde veți lucra. Prin comportament creștin mai întâi. Ori ești creștin azi, ori ești păgân, una din două. Și creștin ortodox, căci România e țara ortodoxă. Țineți cont ce vă spune un călugăr bătrân și rău: dacă nu vă țineți serios de Biserică și de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii, și străinii, și păgânii. Dacă vă țineți de Biserică, nici rușii, nici tătarii, nici nemții, nici alte țări din Răsărit sau Apus nu vor putea să ne scoată din Carpați și să ne dezlipească de Hristos.

Practicile acestea care acum afectează și au îmbolnăvit societatea și tineretul, cum sunt yoga, practicile Baha’i, karatele, toate aceste practici teosofice, spiritiste, oculte, masonice, însamnă, vrând-nevrând despărțirea de Biserică, de Hristos, de preoți, de duhovnici. Nu mai aveți acces la Sfânta Spovedanie, nu vă mai faceți vreme de Sfânta Împărtășanie, nu aveți bucuria vieții cum o au cei care trăiesc întru Hristos. Veți avea bucuria plăcerilor, a sexualității, a ispitelor și patimilor trupești, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupești, orizontale, care se consumă într-o zi, și nu bucurii veșnice, verticale, axate pe Hristos. Treziți-vă! Sunteți tineri și nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu țara asta care se cheamă încă România. Treziți-vă! Sunteți tineri și nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu țara asta care se cheamă înca România, dacă foarte mulți din tinerii de astăzi merg la ședințe de Baha’i, de yoga, numai nu la Biserică. Am rămas la Biserică tot cu o bunicuță, tot cu o țărăncuță cu 7-8 copii, tot acestea merg la Biserică. Gem cârciumile și stațiunile de desfrâu, de păcate, de fărădelegi, iar tineretul și intelectualitatea au alunecat pe panta prostituției, a decăderii morale, a înstrăinării de Hristos, a uitării de Dumnezeu, a ignorării Bisericii.

Ce să ne mai lăudăm cu Ștefan cel Mare și Sfânt și cu atâția sfinți ce-a dat Țara asta, când noi nici pe mama noastră n-o mai respectăm. Cunosc la Iași tineri studenți care practică intensiv yoga și au ajuns la Socola, la spitalul de nebuni. În ce istorii, în ce manuscrise românești găsim într-o țară așa de ortodoxă și de frumoasă ca România asta din Carpați măcar un rând de budism? Un rând măcar să facă aluzii că românii pe vremuri apelau la filosofia lui Buddha. De ce apelează acum toți, mai cu seamă intelectualii? De ce nu merge și țăranul? Cine e bolnav la minte? Iertați-mă. Gândiți și hotărâți. Vreți să mai rămână România Românie? Întoarceti-vă la ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită a românilor dintotdeauna, nu la aceste surse satanice, ateiste pe care le-au semănat acum tot occidentalii în locul comuniștilor de ieri. Știți că comunismul vine din Apus? Și-acum tot Apusul l-a dărâmat, c-a zis că nu mai dă randament.

Și-au zis: le dăm ceva și mai rău, și ne-au dat pornografie, prostituție, casete video cu toate spurcăciunile, muzică rock, Michael Jackson, omul acela diavolizat care spurcă pământul pe unde trece. Totul e dirijat de Apus. N-au avut tezaurul ortodoxiei în veacul veacurilor. De ce s-a făcut experiența comunismului, venită din Apus, tocmai într-o țară cu experiență ortodoxă ca Rusia? Acolo au pus bomba atomică. Să distrugă ce au făcut prin jertfă milioane de martiri, de oameni închiși și omorâți de vii. Nu i-au omorât rușii.Știți cine a inventat comunismul, știți care sunt filosofii. Vă rog să vă uitați la biografia lor. De ce origine au fost Marx, Engels, soția lui Stalin, soția lui Gorbaciov… și veți afla cine ne vrea binele și cine răul. Și de unde vin fericirea și nefericirea.

Vreți să avem binecuvântarea și fericirea pe pământ și în cer? Întoarceți-vă la o trăire curată întru Hristos, la Biserică în fiecare Duminică, la duhovnici unde să vă spovediți regulat. Vin Sfintele Posturi. Treziți-vă, tinerilor! Luați aminte ce timpuri trăiți. Se aproprie venirea lui Antihrist. Ce înseamnă venirea lui Antihrist? Când vine acesta? Când nu se vor mai iubi oamenii creștinește între ei, când nu vor mai veni oamenii la Biserică, când nu vor mai merge Duminică la Sfintele Slujbe, când nu vor mai posti, când vor trăi în desfrâu de mititei, când copiii își vor bate părinții sau părinții-i vor lepăda pe copii și va găsi lumea ca acuma: criminalitate, avorturi pe toate drumurile, divorțați pe toate străzile, oameni diavolizați, oameni bolnavi și sufletește și trupește. Asta-i societatea noastră, fraților! Treziți-vă, frați români, până nu-i prea târziu!

Acei studenți, acei tineri care nu știu ce e Duminica, care nu știu frumusețea unei Sfinte Liturghii, care nu au un duhovnic sfânt, un om care să le spună ce e sufletul, să le mângâie inima, să le spună păcatele, să primească dezlegare și binecuvântare, studenții care nu primesc Sfânta Împărtășanie, cei care sunt vrednici, înainte de Paște, înainte de Crăciun, înainte de alte sărbători mari, ei nu sunt ortodocși, ei nu sunt români decât după buletin, poate.

Faceți un comitet, mergeți duminica pe la spitale, la casele de bătrâni, ajutați cu cuvântul, mângâiați, sfătuiți, combateți casele de desfrâu. Mergeți la mănăstiri, la preoți batrâni care să vă lumineze, să vă binecuvinteze, să vă călăuzească. Ortodoxia activă e o misiune.

Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie să vă curățiți de păcatele tinereții, să citiți cât mai multe cărți teologice. Să știți voi întâi câte ceva din frumusețea Ortodoxiei, din trăirea întru Hristos, ca să puteți trage și pe alții spre Hristos, să puteți fi o luminiță aprinsă acolo unde veți trăi. Trebuie să faceți ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

Sfânta Evanghelie spune că la sfârșitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci nația rămâne până la sfârșitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam și țară are îngerul său păzitor.

Neamurile creștine trebuie să rămână. Iar creștinii trebuie să fie la locul lor, echilibrați, serioși și să nu se dezlipească pentru nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. De ce există tentația de a pleca în altă țară? Credeți că, afară de Dumnezeu, ne vrea binele cineva din lume? Cine își pune nădejdea în Răsărit și Apus se înșeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea și deviza părinților noștri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranța. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici rușii, nici nemții, nici austro-ungarii, și nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, dacă ne vom îndepărta de El. Așa că, treziți-vă, luați aminte și, cot la cot cu preoții, cu călugării, treceți la post, la rugăciune, la spovedanie. Așa trebuie să fie o țară creștină care poartă Crucea de doua mii de ani.

Treziți-vă, frați români, până nu-i prea târziu! Ori creștini buni, ori pierim. Luați aminte ce vă spun: numai Dumnezeu din cer ne salvează. Priviți în sus, fraților, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos".

CĂLUGĂRUL

de Avva Ioanichie Bălan

 

Iubite frate muritor,
De vei vedea un călător
Cu hainele cernite, singurel.
Desculț, flămând
Și însetat
Te rog să ai milă de el
Că poate-i un călugăr!

De întâlnești la vreo răscruce
Un om străin, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva în lume…
De-l vezi mereu
Oftând din greu
Să nu-l întrebi atunci de nume,
Că poate-i un călugăr!

De vei vedea trecând prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traistă goală în mâna lui
Te rog acum
Să-i ieși în drum
Și un cuvânt mai bun să-i spui
Că poate-i un călugăr!

Sau când e frig și plouă afară,
De vei vedea că așteaptă-n gară
Un călător înfrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist și-ngândurat
Că poate-i un călugăr!

De vei vedea în multe rânduri
Un om la muncă stând pe gânduri
Privind cu ochii-n depărtare,
Mereu tăcut și abătut
Nu-l întreba ce cată-n zare,
Că poate-i un călugar!

Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, dacă tu vei întâlni
Un om în lume fără rost
Ce plânge-ades
Neînțeles,
Să știi, iubitul meu, c-a fost
În viața lui călugăr.

C-acela care a trăit
Și-n mănăstire-a-mbătrânit,
Orice i-ai spune și i-ai da,
Să nu socoți
Că o să poți
Să-i schimbi cumva inima sa,
Că el e tot călugar!

De-i vei cânta de bucurie
De asta el nu vrea să știe.
De jale de îi vei cânta,
El tot mereu,
Oftând din greu,
Plângând încet va suspina
Cu lacrimi de călugar!

Deci nu căta să-i mângâi plânsul,
Ci roagă-te și tu cu dânsul,
Căci el de-atâta pribegie,
De toți uitat
Și-ndepărtat,
Va suspina după pustie
Căci este tot călugar!

Iar dacă lumea-l va-nșela,
Tu, frate, nu te bucura,
Nici să vorbești de el oricui,
Căci el oricând
Mustrat de gând,
Se va scula din calea lui
Căci încă-i tot călugar!

Iar dacă va îmbătrâni
Și-n lume frate, va muri,
Să-l pui atunci într-un mormânt,
Și nimănui
Să nu mai spui
Că sub acest străin pământ
Se află un călugăr!